SIMPATÍE, simpatii, s.f. 1. Atracție, înclinare, afinitate pe care cineva o simte față de o persoană sau pe care o inspiră cuiva; afecțiune; p. ext. obiectul acestui sentiment. ♦ Aprobare; atașament; devotament. 2. (Fam.) Persoană față de care cineva simte afecțiune sau dragoste. 3. (Med.) Legătură, raport dintre (două) organe simetrice care face ca, atunci când unul este afectat, să sufere și celălalt. Ochii sunt organe care se îmbolnăvesc prin simpatie. – Din fr. sympathie, lat. sympathia.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de IoanSoleriu, 23 Jul 2004 | Greșeală de tipar
Parerea mea (se pare ca am tare multe pareri ) :) este ca, de-a lungul drumului pe care-l parcurgem, ar trebui sa invatam sa ascultam atent ce anume vrea sa spuna celalalt. E un exercitiu care tine doar de noi si care ar putea imbunatati substantial relatiile cu cei din jurul nostru. Si asta pentru ca se poate intampla ca o afirmatie sa poata fi privita diferit, si desi enuntul este acelasi, mesajul perceput sa difere substantial.
De exemplu, din postarea lui andreicozia, eu am inteles altceva : ca, decat sa stam sa privim lucrurile din jurul nostru, blamandu-le si nefacand nimic cu privire la ceea ce ne nemultumeste, am putea face ceva care sa fie constructiv, si urmeaza exemplul lui cu cainii si ghena de gunoi. Asta am inteles eu, si din punctul meu de vedere, ii dau dreptate.
Inteleg si punctul de vedere al lui the fallen. Noi oamenii am devenit foarte insensibili unii cu altii. Ne este tot mai greu sa ne raportam la cei din jurul nostru, si exageram de multe ori cu grija fata de alte fiinte decat cele umane. Cunosc pe cineva care a luat decizia sa se retraga din lume, pentru ca are convingerea ca lumea nu merita atentia si efortul ei, in schimb salveaza orice pisica vagaboanda care ii iese in cale.
Apoi, simpatie, inseamna foarte multe lucruri.
