Era in vara lui 1989 cand parintele Arsenie l-a rugat pe-un tamplar, un vecin de-al meu de-aici din sat, sa-i faca cruce de lemn. Si i-a zis parintele omului ca sa-i scrie pe cruce anul nasterii, da’ mai ales - anul mortii. Asa i-a zis, sa scrie acolo, pe cruce: ???1989”. Insa parintele Arsenie parea inca sanatos si-n puteri si-atunci vecinul meu s-a mirat si i-a zis intristat: ???Cum, parinte, nu vreti sa stati si-n ‘90 cu noi?”. ???Nici un ceas din ‘90!”, i-a raspuns parintele scurt si taios, cum ii era felul. Si asa a si fost, ca n-au mai trecut decat cateva luni, si in noiembrie 1989 a murit. Isi stiuse moartea de dinainte, asa cum le spusese la atatia amar de oameni ce avea sa li se intample in viitor. Asa a murit, ca un Sfant Domnisor. ???Eu ma duc, dar de acolo, de unde oi fi, am sa va ajut mai mult ca pana acum”, a zis.
|