[geo.nektarios]

Vremea postului şi a curăţirii, nu numai depărtare de bucate, ci şi izbăvire de păcate. Izbăvindu-ne, aşadar, pe noi înşine de tot păcatul, să postim cu osârdie, ştiind că postul a întors hotărârea lui Dumnezeu. Aşadar legea bisericească dinainte vesteşte postul, punând înainte ca propovăduire cu prea mare glas ceata proorocească şi apostolească. Dar acesta cheamă nu numai pe bărbaţi şi pe bătrâni, ci şi pe femei şi pe copii; înnoind tinereţile unora şi schimbând firea în virtute bărbătească a altora. «Căci în Hristos Iisus nu este parte bărbătească şi femeiască»(Gal. 3:21). Ca daruri de biruinţă pune înainte celor ce se luptă împărăţia cerurilor şi cunună pururi înverzită şi viaţă veşnică de postim cu sfinţenie, după fericitul Ioil proorocul, care spune: «sfinţiţi post, propovăduiţi tămăduire, adunaţi pruncii care sug la sâni; preoţilor, plângeţi înaintea altarului; chemaţi pe bătrâni. Să iasă mireasa din cămara ei şi mirele din aşternutul lui»(Ioil 2:15). Că sfânt e felul postului, fiind adus lui Dumnezeu cel sfânt de sfinţi în chip sfânt. Pe toţi îi cheamă, aşadar, propovăduirea la luptă. Dar multă este diferenţa de viaţă şi de vârstă a celor ce se luptă. Dar nu este lupta noastră cu sângele şi cu trupul, ci cu începătoriile şi cu stăpânirile şi cu duhurile răutăţii. Căci cel ce are vrăjmaşi războinici văzuţi, de e puternic, dă război împotrivă, iar de e neputincios, se mântuieşte ascunzându-se; dar de are cineva războinici nevăzuţi ce va face de nu va chema pe Dumnezeu în ajutor? Căci, de se culcă, aceia priveghează. Iar de se ascunde aceia dau război dinăuntru. Cumplit e vrăjmaşul; îţi aduce multe măiestrii după lupta iubirii de avere, a neînfrânării, a beţiei, a desfătării şi a slavei deşarte. Stă asupră-ţi şi când dormi; căci nu se ruşinează nici de legile somnului. Ce vei face, deci, cu aceşti vrăjmaşi mulţi pe care-i ai? Vei săpa groapă? Însă şi pe aceasta o sare. Vei pune şanţ? Însă şi pe acesta îl trece. Cum trebuie, deci, să te lupţi? Cum trebuie să faci faţă la o astfel de urzeală? Căci nu e posibil nici să vezi pe cei ce te luptă. Ci se găseşte ajutor mare: postul şi rugăciunea. Căci prin acest chip sunt înfrânţi demonii cei răi, mai răi decât vrăjmaşii cei văzuţi, precum învaţă Domnul pe ucenici când spune despre cel lunatic: «Acest neam cu nimic nu iese decât cu rugăciune şi cu post»(Mt. 15:20). Mare bine este, deci, oamenilor postul, care hotărârea lui Dumnezeu a întors-o. S-a propovăduit în Ninive prăpăd peste trei zile şi a biruit întoarcerea la Dumnezeu prăpădul. Căci ameninţarea prăpădului a fost aruncată pentru întoarcere. Păcătoşii niniviteni cei bine-cunoscători, ascultând de Iona, care a propovăduit prăpădul, prin chipul postului au oprit ameninţarea şi cu doctoria mărturisirii şi a rugăciunii au tras mântuirea.
Prin post a coborât Moise din cer Legea; prin post a ispăşi pentru cei ce au făcut viţel. Prin post Ilie până la cer s-a înălţat, ţinând ca armă a chibzuinţei postul; post de bucate şi depărtare de păcate. Căci, de posteşte gura, iar mâinile răpesc cele străine, vei auzi: «Nu acest post l-am ales, spune Domnul»(Is. 51:5). Dacă te depărtezi de bucate şi bârfeşti pe fratele tău, vei auzi: «Nu ce intră în gură spurcă pe om, ci cele ce ies»(Mt. 15:11). Curat să fie, aşadar, pântecele de bucate şi mintea de păcate. Să fie potrivite cele dinăuntru cu cele dinafară. Nici trupul să nu se îngreuneze cu mâncărurile, nici sufletul să nu se mânjească cu răutăţile; ca Dumnezeul tuturor să ne lucreze pe noi vrednici de împărăţia cerurilor în Hristos Iisus, Domnul nostru