[geo.nektarios]

Omul liber şi responsabil

ØSubiectul responsabilităţii nu poate fi decât o persoană.
ØChiar şi persoana poate fi iresponsabilă sub puterea unor forţe coercitive care depăşesc capacitatea ei de apărare psihologică şi de „reacţie cerebrală”.
ØResponsabilitatea cere două condiţii esenţiale:
·să fii în deplinătatea facultăţilor raţiunii,
·să fii liber pe acţiunile tale.
ØLibertatea este aproape sinonimă cu
·responsabilitatea persoanei faţă de propriile sentimente şi cu
·puterea, capacitatea de a le gestiona.
ØPersoana umană, în virtutea conştienţei şi a capacităţii de reflecţie autonomă, e responsabilă de propria gândire, acţiune şi simţire întrucât e conştientă de sine şi de posibilităţile de a-şi recunoaşte propriile nevoi, sentimente şi dorinţe şi de a le gestiona responsabil în raport cu sine şi cu celălalt.
ØResponsabilitatea umană se fondează pe libertate. Între ele există un raport de reciprocitate, unitate şi intercondiţionare.
ØUn act responsabil este:
·voluntar adică o lucrare ce derivă din voinţă cu cunoaşterea deplină a scopului;
·co-respunzător maturităţii şi libertăţii personale;
·imputabil (discutabil) moralmente;
·liber.
ØExistă o deosebire, uneori foarte subtilă, între un act voluntar şi un act aparent liber.

Cele mai frecvent întâlnite piedici în calea actelor voluntare şi responsabile:
ØSila (violenţa, constrângerea) - poate fi:
oabsolută şi totală – faptele săvârşite în aceste condiţii nu atrag după ele responsabilitatea;
orelativă sau parţială – actele sunt culpabile dacă era posibilă împotrivirea şi nu s-a opus o rezistenţă suficientă;
osilă psihică – aparent fără cauze externe, dar care constă într-o obsesie sau constrângere internă, determinată de condiţiile de viaţă în care trăieşte persoana respectivă.
ØFrica:
oE cel mai puternic obstacol în cale libertăţii umane.
oProvine din zona emoţionalului, este o emoţie primară, o stare emoţională cu care ne naştem, emoţie care poate înrâuri în mod hotărâtor reacţiile organismului pe latura exterioară (de execuţie).
oAre o mare influenţă asupra voinţei.
oDupă cauza care o provoacă poate fi: internă (anxietate, angoasă, panică) sau externă (cauzată de pericole vizibile, iminente)
oDupă gravitate, frica poate fi: grea sau uşoară.
oDepinde de structura sufletească a persoanei, de structura emotivă, în special.
ØIgnoranţa:
oe definită ca „neştiinţa sau lipsa de cunoaştere a unor lucruri pe care de fapt cel în cauză ar trebuie să le cunoască”;
oe mai degrabă un impediment cultural şi cognitiv;
oculpabilitatea ignoranţei depinde atât de neglijenţa sau delăsarea subiectului, cât şi de însemnătatea obiectului faţă de care se manifestă.
ØPatimile:
oSunt dependenţe psihologice şi chiar somatice ale omului devenit pasiv.
oDin punct de vedere psihologic sunt fie:
§Stări patologice ale unor sentimente care pun stăpânire pe sufletul omenesc,
§Fie sentimente obsesive care silesc omul să acţioneze numai în direcţia lor.
oDin punct de vedere moral, sunt pofte puternice îndreptate spre anumite bunuri senzoriale care pot provoca o desfătare şi care uneori se opun exercitării libere a voinţei omeneşti. Ex.: ura, supărarea, gelozia, disperarea, groaza, etc.
ØDeprinderile:
oSunt elemente ce provin din zona voinţei: „Acte voluntare la origine, prin repetare, ajung să se execute cu mai mare precizie şi uşurinţă şi fără control conştient, ceea ce înseamnă pentru persoana care le posedă o cruţare de energie şi timp, precum şi câştigarea dispoziţiei de a acţiona în acelaşi împrejurări, întotdeauna la fel.”
oFaptele făcut din deprinderile rele sunt culpabile, deoarece deprinderile au fost dobândite în mod conştient.
oDacă subiectul se sileşte să dea voinţei sale o direcţie opusă celei a deprinderii rele, chiar dacă deprinderea biruie, fapta este involuntară, ceea ce diminuează culpabilitatea şi responsabilitatea.
ØAlte influenţe:
oParticularităţile specifice;
oInfluenţa sistemului hormonal;
oInfluenţa constituţiei somatice, temperamentale;
oTulburări mintale;
oSugestia hipnotică;
oInfluenţa mediului fizic şi social;
oVârsta, sexul, rasa etc.