Citat:
Īn prealabil postat de lareine
Si sunt teorii care spun ca prin intermediul neuronilor in oglinda, creierul nostru proceseaza actele celorlalti ca si cum ar fi ale noastre (pe asta bazandu-se de ex cheeringul barbatilor cand e un meci de fotbal, faptul ca tresarim cand vedem pe cineva ca sufera violent etc). Presupun ca prin acelasi mecanism visam de multe ori ca zburam, desi in practica nu o facem niciodata dar i-am vazut pe altii facand-o (filme, documentare cu astronauti, desene animate, whatever) si creierul nostru si-a insusit respectiva actiune.
Dar a fi in stare sa procesez consecintele actiunilor mele asupra ta, de exemplu, cred ca depaseste "simpla" functie neuronala. Daca te-as lovi si te-ai vaita de durere, neuronii mei in oglinda m-ar face sa ma strang eu insami ca si cum as simti-o pe pielea mea. Insa durerea morala pe care as simti-o, de a sti ca eu am fost sursa durerii tale, e din alt film.
O sa ma intrebi care. I don't know, o sa caut :)
|
Am sa va rog sa va aduceti aminte senzatia pe care o aveti atunci cind priviti pe cineva care maninca o lamiie si gura i se strimba de la acreala.
Gura ta incearca aceleasi sentimente de discomfort, desi gustul de acru e complet absent.