În prealabil postat de zxcvbnm
Am impresia că nu vorbim aceeași limbă.
Simt că purtăm un dialog al surzilor.
Astfel că o să adopt un altfel de limbaj, cu ajutorul căruia sper să mă fac mai bine înțeles.
Odată ca niciodată un om murise. Ca orice om, de altfel.
A ajuns în paradis.
Nu se număra printre cei care cereau îndurare – prea puține dovezi, Doamne, au fost prea puține, iartă-mă – el fusese credincios, fidel religiei sale, care, ca orice idee religioasă de pe planetă, îi spusese că era singura și cea mai adevărată dintre religii.
Totuși el nu a încetat să caute întreaga viață Adevărul, nefiind convins de “egocentrismul” religiei pe care o îmbrățișase.
Privitor la Religie, în esență, credea că teologia (teologiile lumii) nu mai păstraseră pentru Dumnezeu decât respectul majusculei, după cum zicea un francez (de origine română, în amurgul gândurilor).
Cuprins de îndoieli a cerut să facă un tur prin lumea de dincolo, căci toată viața meditase pe marginea acestei dileme, fără rezultate concrete pe final.
Alături de însoțitor ajunge la zona musulmanilor, printre munții și deșerturi, aceștia întindeau covorașe, se rugau, sortau prudenți alimentele interzise, dădau rotocoale unei pietre.
Ceva mai încolo un fluviu mare, Gangele; din el scoteau capul câțiva zei cu mai multe brațe, cu trompe de elefant, indieni care se îmbăiau, aduceau ofrande, se rugau.
Printre vulcani și livezi nemaivăzute o japoneză îngrijea cu dragoste un bonsai, în apropiere alta meșterea la ikebana.
Vizitatorul, ghidat de un sfânt al paradisului, traversează o zonă cu statui de Buddha, printre care câțiva chinezi cântau fericiți, aprinzând bețigașe care parfumau împrejurimile.
Mai vizitează câteva locuri ciudate, unde este martor ba la un sacrificiu, ba la confecționarea unui totem, la scrijelirea semnelor de yin-yang; în unele zone mai stătea oamenii și degeaba, stăteau așa pe jos printre măslinii atenieni, mângâindu-se unii pe alții și se gândeau ...
Ajung în cele din urmă la o margine de pustiu.
Dar ce este dincolo ? întreabă vizitatorul.
Dealuri, munți, mări, jungle. Să vorbim în șoaptă, răspunde sfântul ghid.
De ce ? Care să fie motivul oare ?
Păi acolo, undeva, izolați cât de bine am reușit noi, se află locul rezervat ortodocșilor, care sunt convinși că paradisul este exclusiv al lor și încercăm să le păstrăm iluzia, PENTRU CA II IUBIM ATAT DE MULT, LA FEL CA PE TOTI LOCATARII NOSTRI, DE ALTFEL.
|