În prealabil postat de zxcvbnm

Este o greşeală sa considerăm locuitorii ţărilor dezvoltate drept nişte oameni care “au dragul banului”.
Să-i “hulim” pentru că nivelul lor de trai este superior nouă, legând şnurul acestei “bogăţii” strâns de piciorul lor, oprelişte în calea “mântuirii”.
Algoritmul mântuirii este scris în diferite limbaje de programare, determinat regional, geografic, etnografic.
Un cod divin (este şi) poate fi scris în idiomuri pe înţelesul oricărei rase sau civilizaţii umane.

Dacă tot ne ducem la neurologie & ortopedie când avem probleme anatomice, pentru a ne însănătoşi, ce-ar fi dacă l-am întreba, dacă-l prindem într-o pasă bună, de ce avem o porţiune comună pentru respiraţie şi alimentaţie care a adus moartea prin asfixie multor nou-născuţi, de ce avem măselele de minte – nefolositoare, dar care dor crunt pe câte unii, de ce nu a dispărut de tot coccisul, de ce aparatul musculo-articular al coloanei vertebrale nu este “proiectat” corect pentru a nu a “naşte” chinurile denumite lombosciatică şi spondiloză, de ce mai există apendicele ăla care ne dă de furcă ? Pentru că în limitele unei “creaţii” spontane a lui Dumnezeu, aceste erori ar fi trebuit fi evitate, fiind nedemne de ingineria divină.

Bolile sufletului nu au exlusivitate pe foaia de trimitere la duhovnic. La fel de bine ar putea să rezolve durerile spirituale, mare parte psihice, psihoterapeutul, psihologul, confidentul (uneori psihiatrul pentru alt gen de probleme).

“ Deci cei care sunt mai bogati nu cred ca sunt mai fericiti numai pentru ca nu-si pun problema zilei de maine” (antoniap)
Nu contează ce crezi tu despre existenţa sau inexistenţa fericirii “autentice”, asta nu schimbă cu nimic datele statistice.
Fericirea nu este un concept “confiscat” de ortodoxie – doar cei “aleşi” sunt & vor fi fericiţi. Fericirea este intrinsecă fiecărei credinţe religioase în parte. Fericirea nu depinde de “mântuire”. Fericirea este o copertă ce închide pagini diferite, bibliografie variată, oameni diferiţi. Şi un ateu se poate lăsa în mrejele dulci ale fericirii. Şi un chinez. Nu putem zăbreli aceste concept (nuanţat şi ca temă filosofică) în “cătuşele” religiei naţionale, indiferent care.

Doar o lipsă de perspectivă globală & umană poate naşte o sudare a conceptului de religia ortodoxă.
Nu există şi “un altfel de fericire”, conceptul de fericirea e prins într-un singur crochiu, trasat din indicatorii demografici, economici, ai libertăţii de conştiinţă şi de expresie etc. la nivel global. Expresia fericirii la diverse “popoare” e reflectată de suma şi interpretarea acestor “sondaje de opinie” corelate cu repere obiective, pentru o mai precisă formulare.

Sunt învechite concepţiile: cel sărac este cel fericit, doar un creştin-ortodox este cu adevărat fericit, cel bogat este nefericit, a fi bogat presupune lipsă de scrupule, inerent depărtare de Dumnezeu etc. etc.

“ ... un alt fel de fericire : cea duhovniceasca, la care ne invita Hristos. In masura in care bogatul si saracul fac voia lui Dumnezeu pot nazui spre o astfel de fericire.” (antoniap)

Fericirea duhovnicească nu este primordială în conceptul aferent. Un om care nu urmează poteca duhovnicească în drumul spre fericire, ci se rătăceşte pe alte poteci din grădină, este la fel de satisfăcut de existenţa lui precum cel dintâi.

Să mai spun un lucru pe care nu-l ştie majoritatea. Despre Olanda. Olandezii se numără printre cei mai fericiţi, relxaţi, zâmbitori, deschişi la minte şi la suflet locuitori ai Europei şi lumii. Olanda este aproape cea mai secularizată ţară din Europa. (România este la polul opus şi românii sunt [aproape] cei mai încruntaţi, nefericiţi, lipsiţi de orizonturi culturale & globale europeni – dar asta e altă poveste).
Morala olandeză, care nu se bazează pe religie (oricare ar fi ea) a ridicat ţară pe un piedestal, dat ca exemplu în toată lumea.
Ţara nu mai are infractori. Nu deloc, însă numărul lor se află într-o continuă, incredibilă şi drastică scădere.
(În România, ţară “profund” religioasă, lucrurile stau taman pe dos; cu toată morala ortodoxă ce se vrea politică de stat – dar asta e altă poveste).
http://www.realitatea.net/belgienii-...da_651127.html
(numai un singur link de confirmare)

Ţara vecină, Belgia, numai puţin mai “credinciosă” în procente, deja are puţin surplus de infractori şi cere “găzduire” în Olanda.
(Nu mă înţelegeţi greşit. Nu spun că există legătură directă între religiozitate şi numărul infracţiunilor.)
Aduc în discuţie doar nişte realităţi (în mod voit) ignorate de către cei care le cunosc şi ar trebui să vă informeze, pentru a nepărtinitoare cunoaştere a temei despre care dialogăm.

Nu am linkuri la îndemână, dar voi continua.
În Europa, ţările ai căror locuitori sunt cei mai fericiţi au închisorile cele mai goale.
(România “musteşte” în domeniul penitenciar, românii sunt foarte nefericiţi, cu toate că sunt cei mai “credincioşi” din Europa).
Ţările protestante din Vestul şi Nordul Europei au deficit de infracţiuni. În aceste ţări, morala “atee” a înlocuit cu succes (garantat, vizibil în orice domeniu al societăţii din indicatori, din eurobarometre!) pe cea religioasă, de stat, care se vrea introdusă în România.

Să nu ne grăbim să afirmăm că “EI” nu au cum să fie fericiţi “autentic”, pentru că sunt bogaţi, au deviat de la “dreapta” credinţă, sunt umanişti, militează spre binele OMULUI trecând peste tradiţie etc.
Să ne uităm mai degrabă în propria ogradă, la “bizonii” de pe străzi, la figurile încruntate ale românilor, la nefericirea lor, la sărăcia lor, la morala lor creştină, la tradiţia care se respectă mai ceva ca la Mecca ... şi să nu ne mulţumim la a concluziona:

“Deci iata ca si saracul care-si asuma saracia poate sa fie fericit ca-L are pe Dumnezeu in casa, la masa si chiar in inima lui.” (antoniap)