Citat:
În prealabil postat de zxcvbnm
“… Dezechilibrul mintal al trufiei a contaminat aproape toate valorile și le-a pus în conflict. În valoarea politică trufia stârnește tirania, terorismul, dictatura; în religie, inchiziția, despotismul, protestantis¬mul; în știință și economie, materialismul; în artă, senzualismul; în toate a băgat anarhia față de Dumnezeu, Ierarhul lor de drept. Deci, ce vor zice, când li se va cere socoteală ?”
Câtă sinceritate la părintele Arsenie Boca !
El încadrează Protestantismul (cel mai probabil se referă la religie) între “erorile” cauzate de trufie.
Cu alte cuvinte plasează credința a 670 de milioane de persoane pe un scaun ingrat din rândul terorismului, dictaturii, materialismului, tiraniei și senzualismului.
Neglijează faptul că 10 din primele 20 de state în care se trăiește cel mai bine (suma tuturor indicatorilor umani; din anualul raport în acest sens al Națiunilor Unite) și oamenii sunt cei mai fericiți (cu toate că NU consideră religia [națională] un lucru vital & important) sunt ... protestanți.
|
Aici e problema. Nu putem sluji la doi domni. Situatia materiala buna dupa care alearga cu orice pret omul contemporan poate sa-i aduca acestuia prejudicii pe plan spiritual. Nu spun ca bogatia sau saracia sunt benefice pe plan duhovnicesc. Ma refer la faptul ca omul calca peste cadavre pentru a se imbogati, ajungand adesea sa nu mai deosebeasca binele de rau. El chiar daca spune ca crede in Dumnezeu intr-un fel anume, ajunge sa-L nege prin modul in care-si castiga acesti bani si prin relatiile in care se implica. Cu vorba Il marturiseste pe Dumnezeu, iar cu fapta se inchina celui rau.
Iar in zilele noastre trufia e socotita aproape o virtute, iar smerenia se demodeaza incet si sigur. Parintele Arsenie Boca ii mustra si pe ortodocsi si e bine pana are cine sa ne mustre, caci astfel ne putem corecta. Mai rau va fi cand nu va mai avea cine sa ne mustre si toti vom crede ca suntem perfecti. Fiind plini de mandrie, vom merge direct in iad la fel ca si Lucifer cel mandru.
Iisus nu s-a inchinat diavolului, desi acesta era dispus sa-i dea toate bogatiile lumii, dar noi ne inchinam banului, lasandu-L pe Dumnezeu sa astepte mult si bine la poarta sufletului nostru. Exista riscul ca, de dragul
banului omul sa ne pierdem mantuirea. Cand medicul observa ca trupul are o problema il ascultam ca sa ne insanatosim. Dar cand medicul sufletesc (adica un om induhovnicit) vede ca sufletul nostru este ranit si in primejdie de moarte il contestam. Poate ca daca bolile sufletului ar durea la fel ca si cele ale trupului atunci am pretui cuvintele unui intelept.
Ortodoxia, este o religie care-i deranjează cel mai mult pe diavoli. Deci nu se compara ispitele unui ortodox pentru a-si practica religia in toata frumusetea ei cu ale altor confesiuni. Dar nici fericirea pe care-o poate gusta inca de aici de pe pamant daca ramane un ortodox adevarat, nu doar cu numele. Deci cei care sunt mai bogati nu cred ca sunt mai fericiti numai pentru ca nu-si pun problema zilei de maine. Exista si un alt fel de fericire : cea duhovniceasca, la care ne invita Hristos. In masura in care bogatul si saracul fac voia lui Dumnezeu pot nazui spre o astfel de fericire. Deci iata ca si saracul care-si asuma saracia poate sa fie fericit ca-L are pe Dumnezeu in casa, la masa si chiar in inima lui.