Sufletul Il recunoaste pe Tatal sau si I se alipeste.Dar fiind inchis intr-un trup ,care apartine lumii acesteia ,sufletul se alipeste si de lumea din afara,crezand ca in aceasta isi poate gasi linistea sa .Dar nu si-o gaseste,de aceea toata nevointa vietii calugaresti are aceasta ratiune de a fi:sa nu lase sufletul sa se alipeasca mai tare lumii vazute decat Lui Dumnezeu.Ca nu suntem din lumea aceasta si nu trebuie tzintuita "aici"dragostea noastra.
Citat de la parintele Arsenie Boca,ce vreti mai clar?Care nu credeti in ce vedea cu ochii sufletului,se poate ca va e frica de moarte.
|