În prealabil postat de Totpeetor
Deci daca prin faptul ca penticostali desi cred in aceste daruri,tu insuti spui ca "sunt buni,nu neg asta",ar trebui sa te gandesti mai mult inainte de a spune simplist ca "acest dar nu este de la Dumnezeu".
Cum este posibil ca el sa nu fie de la Dumnezeu si prin aceasta cei care cred in aceste daruri sa il slujeasca pe Dumnezeu?Cum este posibil ca cei care cred in aceste daruri carora tu le negi provenienta divina,sa faca voia lui Dumnezeu,sa fie 'buni"?Oare o imparatie este dezbinata asupra ei insisi?Oare un pom rau da roade bune?Biblia spune ca nu.Deci desi daca cred in aceste daruri,tu spui ca penticostalii sunt buni,oare darul este rau?Daca darul ar fi rau,"nu este de la Dumnezeu",si cei care spun ca primesc acest dar ar trebui sa fie rai,nu?Logic ca asa ar trebui sa fie.Insa tu insuti ai admis:"Pai faptul ca sunt penticostali buni, eu nu neg asta".Eu iti spun ca negi asta daca spui ca darurile in care cred ei nu sunt de la Dumnezeu,adica sunt "rele",pentru ca si tu ai spus ca "Asa se judeca, dupa daruri si dupa cei "mai religiosi".
Ai dreptate si "diavolul poate sa faca si sa 'dea"" sa faca "semne si minuni",dar eu iti spun ca niciodata diavolul nu va face voia lui Dumnezeu,pentru ca este vrasmasul lui Dumnezeu si al celor care fac voia lui Dumnezeu.In schimb penticostalii care spun ca au primit acest dar vad prea bine ca fac voia lui Dumnezeu.
Deci ar trebui sa te gandesti mai bine inainte de a cataloga anumite lucruri pe care nu le cunoastem.Nu spun aici ca eu cunosc si tu nu,ci sa ne gandim cu totii si sa cercetam bine lucrurile.
Mi-ai spus:"Compara pe cei cu dar de la voi cu cei cu dar de la noi, sfinti smeriti , care si-au dat viata pentru Hristos si pentru Biserica.".Nu pot sa fac asa ceva,nu pot sa compar pe cei care au murit pentru Hristos,pentru ca fiecare l-a slujit pe Dumnezeu potrivit credintei si Harului dat de Dumnezeu:
Romani 12:3 Prin harul, care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simțiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credință, pe care a împărțit-o Dumnezeu fiecăruia.
Ca unul a primit mai multe daruri decat ceilalti,"o masura de credinta" mai mare,nu este meritul sau si nu ar trebui sa se considere mai bun decat altii,este Harul lui Dumnezeu.
|