Citat:
Īn prealabil postat de metanoia2
Ultima postare mi-a amintit de perioada cand eram studenta in Cluj si veneam intr-o seara obosita acasa, iar in fata mea o batrinica, cam abatuta mergea incet si cand a trebuit sa urce niste scari i-am dat bratul sa se sprijine. Atunci s-a uitat la mine m-a luat de brat si ca si cand ne stiam de-o viata a zis: "domnisoara, oare chiar ne ducem asa? Mi-e groaza de moarte, eu sunt adventista ca m-am pocait de ceva ani, dar parca asa mi-e de greu acum ca sunt asa batrana sa cred ca chiar nu mai este viata dincolo."
|
Este bine sa specifici atunci cand povestesti din imaginatia proprie. O persoana adventista nu are groaza mortii, pentru ca are puternic inradacinata credinta si nadejdea invierii la revenirea Domnului (asa cum spune Cuvantul lui Dumnezeu). `