Ultima postare mi-a amintit de perioada cand eram studenta in Cluj si veneam intr-o seara obosita acasa, iar in fata mea o batrinica, cam abatuta mergea incet si cand a trebuit sa urce niste scari i-am dat bratul sa se sprijine. Atunci s-a uitat la mine m-a luat de brat si ca si cand ne stiam de-o viata a zis: "domnisoara, oare chiar ne ducem asa? Mi-e groaza de moarte, eu sunt adventista ca m-am pocait de ceva ani, dar parca asa mi-e de greu acum ca sunt asa batrana sa cred ca chiar nu mai este viata dincolo."
Deci in tinerete este usor sa alegi cu ratiunea daca vrei sa crezi in viata dupa moarte sau nu, dar cand te apropii de momentul respectiv simti ca ai nevoie sa crezi ca exista viata dincolo pentru a trece de groaza mortii.
Este in firea omului sa creada ca va trai vesnic, iar dupa cum am mai scris (si nu ma mai satur sa il citez pe parintele Rafail Noica), "ortodoxia este firea omului", este cea in care te cauti pe tine in Dumnezeu si totodata in Adevar. Daca tu alegi sa crezi altceva, poti sa crezi, dar lucrurile nu se schimba, Adevarul ramane acelasi fie ca tu iti inchizi ochii sa nu il vezi, fie ca traiesti in el. Oricum vei trai vesnic, depinde unde alegi tu prin credinta ta, in iad sau rai.
__________________
"Imparate Ceresc Mangaietorule Duhul Adevarului care pretutindenea esti si pe toate le-mplinesti,Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi."
|