Aseara pe discoveri, am vazut un reportaj despre un criminal in serie care ademenea victimile, promitindu-le ceva de care el stia ca ele au mare nevoie, iar dupa ce le viola si le chinuia (uneori le electrocuta pentru perioade scurte), le omora si pleca in cautarea altor victime. Intr-un final a fost prins, dar a reusit in ultimul moment sa se sinucida tragandu-si un glont in inima.
Acum, nu exista nici o indoiala unde a plecat sulfetul acelui individ, dar oare cu asta s-a incheiat totul? Gata, Dumnezeu l-a trimis in iad, si toata lumea este fericita si multumita? Oare de ce am usoare indoieli? Oare de ce vedem din ce in ce mai des copii chinuiti despre a caror stramosi nu stim absolut nimic. Ne tulburam la vederea nenorocirii altora, dar oare se intampla ceva pe lume fara un anume rost?
Oare cat de mult ne trebuie pana sa intelegem ca de deciziile si intelepciunea noastra depinde viata celui sau celor de dupa noi, mai plina de nenorociri, sau mai privilegiata?... Spuneam la inceputul topicului ca exista o alchimie a inceputului de drum, prin care destinul nostru are un sens, un drum gata croit, care NU POATE FI MODIFICAT, decat prin constientizare si rugaciune adanca!!!