Puterea exemplului este uimitoare chiar si la un credincios de rand. Copilul se roaga pentru ca o vede rugandu-se pe mama ori pe bunica... Daca mama posteste si se roaga si-i explica fiului importanta postului si a rugaciunii, are multe sanse sa-l atraga pe copil spre biserica. Cuvantul ei are greutate. Insusi Dumnezeu ii vine in ajutor si-i lumineaza mintea copilului pentru a putea pricepe mai usor mesajul mamei.

La fel stau lucrurile si cu parintele duhovnicesc. Nici el nu poate sa-i schimbe pe credinciosi numai prin puterea cuvantului oricat de bine ar fi de pregatit din punct de vedere teoretic. Nu. Pur si simplu diavolii care-i vrajmasesc pe oameni nu se indeparteaza prin teorie. Fara ajutorul lui Dumnezeu, preotul nu poate face nimic. Preotul are o misiune importanta, iar diavolul cred ca-i intinde si lui curse pe masura. Aceasta misiune cere un spirit de jertfa pe care alte profesii nu-l cer. De aceea, consider ca preotia nu este o profesie, ci o misiune.

Preotul este un apostol al lui Hristos care continua sa semene in pamant de toate categoriile samanta cea buna. Pe masura ce el insusi devine prieten al Mantuitorului, rugaciunile lui sunt din ce in ce mai ascultate, iar cei din jur il urmeaza cu multa convingere, incredintandu-si cea mai scumpa comoara - sufletul- in mainile sale. Predica rostita de un preot bine pregatit duhovniceste este vie, are putere, misca suflete, zideste. Simti ca se implica, simti ca-l doare inima pentru starea in care te afli si incerci o schimbare. Il respecti si vrei sa te asemeni cu el. Fara sa-ti impuna nimeni; ascultand doar cuvintele pe care Duhul Sfant l-a calauzit sa le rosteasca.

In schimb, daca roadele duhovnicesti nu sunt pe masura predicilor, iar motivele de smintire sunt vizibile, atunci crestinul ia trenul si se duce pana unde gaseste pastorul cel bun.

Dumnezeu sa ne ajute sa fim crestini placuti lui Dumnezeu si sa ne bucuram de sfaturi duhovnicesti intarite cu puterea Duhului Sfant.