[MariS_]

Pomul cunostintei binelui si raului este Duhul. Duhul Adevarului
este singurul care cunoaste cu la modul absolut Binele si raul.
Pomul vietii este Fiul Lui Dumnezeu, cel ce este Iubire. Doar in
Fiul, in iubirea Lui Hristos avem viata vesnica.
Greseala protoparintilor a fost neascultarea si lipsa de masura.
Au vrut sa mearga pe calea cea scurta si sa ajunga egalii Lui
Dumnezeu, asa cum Lucifer dorea sa-L depaseasca pe Dumnezeu.
Lipsa de masura in relationare, evident. Din mandrie si trufie.
Adam si Eva trebuiau sa creasca intai in iubire, pentru ca prin
iubire sa cunoasca adevarul, adica binele si raul, dar numai in
comuniune cu Dumnezeu pentru ca numai asa pastrau harul
si prin har aveau acces la darurile Duhului: darul deosebirii, si
celelalte.
Dumnezeu nu dorea sa creeze fiinte perfecte fiindca asta ar
fi insemnat copierea Sa. Numai Dumnezeu poate fi perfect.
El a creat fiintele perfectibile, nu perfecte.
Iar a cunoaste Binele si raul la modul absolut numai o fiinta
infinita poate. Pentru ca o mica modificare acum si aici ar putea
avea consecinte deosebit de mari peste o mie de ani, iar omul
nu are capacitatea sa prevada asemenea consecinte.
Greseala Evei si a lui Adam a fost ca nu a cooperat cu Domnul,
ci a preferat sa accepte varianta magulitoare a Lunecosului,
mai usoara si mai rapida, credeau ei.
Parasirea Raiului nu trebuie vazuta ca o pedeapsa a Lui
Dumnezeu, ci o schimbare de strategie in metoda de "crestere"
a omului in vederea obtinerii unui bine mai mare. Fiul ratacitor
la intoarcere a fost mai bine primit de Tatal decat fiul cel
ascultator care era sa cada si chiar ar fi cazut daca Tatal nu
l-ar fi dojenit. Asa zisul rau e spre un bine mai mare, pentru
calirea si otelirea credintei si virtutilor, acestea liber consimtite
si verificate prin "cercare" si "lamurire".