Sambata mi-am vazut copilul, a fost frumos, insa ceva m-a facut sa ma intreb oare de ce e nevoie ca copilul meu sa traiasca departe de mine si in stres? Ei, exista probleme mult mai mari, sunt oameni care au probleme groaznice, insa fiecare simte durerea sa cel mai acut.???????????????
Ma gandesc putini oameni stiu cum sa-si creasca copiii, p-utini suntem cu adevarat parinti, este si aceasta una dintre tarele societatii noastre. Se spune ca acest popor este bun, primitor, isi iubeste copiii, isi respecta batranii, etc..., insa realitatea este ca suntem reci, indiferenti, ingrozitor de absenti din vietile celor dragi, ne neglijam copiii, batranii, si in general ne inchidem in cochiliile noastre. N-o spun doar pt. ca trec printr-o perioada de tristete maxima, ci pt. ca eu cred ca este o realitate cu care din pacate traim de multi ani. Vremurile pe care le traim ne obliga sa ne aliniem, sa nu ne dorim si sa nu alergam decat dupa valorile materiale. Cei mai multi dintre noi nu facem decat sa fim sclavii acestei societati care ne obliga sa acumulam bunuri,sau ne obliga sa muncim pt. aceea bucata de paine pe care o mancam cu noduri si cu lacrimi in ochi. Suntem acum impartiti in bogati, putini si o masa de saraci, mai mult sau mai putin, care se chinuie sa-si duca viata de pe o zi pe alta. Tinerii nostrii (si am ex. in famila mea), muncesc ca niste roboti, iar in zilele libere, se "distreaza" incercand sa se "anestezieze", sa uite de toate umilintele suportate pt. gramada aceea de bani pe care o primesc. Unii dintre ei, pt. ca altii, o fac pt. ca nu au nici dupa ce bea apa. Si iata viitorul acestui neam se duce pe apa sambetei, devine cinic, si nu vede decat banii ca mijloc de satisfacere a oricaror nevoi. O mica parte din ei, il mai cauta pe Dumnezeu si se ghideaza dupa valorile crestine. Si asa se intampla cu aproape intreg poporul acesta, chinuit dealungul istoriei sale, de cele mai multe ori de cei care l-au condus. Nu mai avem mila unii fata de altii, nu stim sa ne respectam, nici macar in biserica nu vrem sa o facem. "Alergam" in viata aceasta manati de interese marunte si unde ajungem? De cele mai multe ori, ajungem in iad. Si astfel ne pierdem sufletele. Dar revenind la cresterea copiilor, cred ca mai avem mult de invatat pana sa ne iubim copiii cu aceea dragoste pe care Domnul Iisus a avut-o atunci cand i-a chemat la Sine. Sa ne rugam ca Dumnezeu in marea Sa milostivire sa ne ajute sa ne putem creste copiii si sa crestem si noi odata cu ei, in aceasta dragoste in care toti suntem datori sa fim. Doamne ajuta