În prealabil postat de Fani71

Am citit de curand o carte (de care amintea p. Alexanndru Men intru- predica despre Iov, deci despr problema raului) de Isaak Asimov, Sfarsitul Eternitatii, un roman sf. In acest roman, o grupa de oameni, 'eternii', traiau in afara timpului si manipulau mereu istoria in asa fel incat sa evite relele care se abateau asupra oamenilor - razboaie, inventii nedorite etc, astfel incat intotdeauna cel mai mare numai de oameni sa aiba o viata linistita si cat de cat fericita. Insa facand mereu schimbari in istorie, schimbau mereu si personalitatea oamenilor (care de altfel nu stiau), unii mureau cand mai tarziu cand mai devreme, altii ici nu mai existau in alta realitate paralela.
Dar ce este cel mai interesant: pana la urma se dovedeste ca aceasta manipulare a realitatii spre 'binele omenirii' impiedica omenirea sa evolueze, ai ales o impiedica sa se indrepte spre stele. De fiecare data cand intr-o anume epoca oamenii incepeau sa calatoreasca in spatiu, dupa un timp se lasau si nu reuseau sa ajunga prea departe. ceea ce ura sa duca la ocuparea galaxiei de alte specii, si la stingerea rasei umane.
Nu va povestesc mai mult, dar cred ca ideea este interesanta - per aspera, ad astra.