Este o diferenta între nelucrarea patimilor si nepatimire, cele doua fiind confundate. Nelucrarea patimilor se refera la actiuni, nepatimirea se refera la starea inimii, care nu mai iubeste lumea.
Poti fi un om patimas care nu lucreaza patimile (se înfrâneaza).
Nepatimirea este o stare de neatractie fata de lume, fata de viata de acum. Nepatimirea se naste din lupta permanenta cu patimile, cu poftele si pornirile pacatoase.
Ajungerea la nepatimire, la dezradacinarea patimilor din inima dureaza multi ani, fiind vorba de o schimbare ontologica a fiintei umane.
Pizma, mândria, mânia, poftele trupesti si lumesti sunt manifestari care tin atât de voluntar cât si de involuntar. Ce tine de voluntar, adica abtinerea de la actiuni poate fi eradicat de la începutul vietii de nevointa de cel care are bunavoire, hotârarea de a face voia lui Dumnezeu. Dar eradicarea pornirilor involuntare depinde de eradicarea iubirii de lume si nu poate aparea curând. Patimile sufletesti (pizma, mânia, mândria) au ca origine iubirea de lume, de distractii, placeri, bogatii, onoruri.
Poate ca exista si o forma de mânie sau revolta (în sensul de tulburare launtrica) fata de minciuna si nedreptati, care nu e patimasa.
__________________
Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide.
Că oricine cere ia, cel care caută află, și celui ce bate i se va deschide
Last edited by Traditie1; 17.11.2009 at 22:04:53.
|