Citat:
În prealabil postat de simona76
Elizabeta, asa este..asta simt si eu, ca vor disparea cu greu..dar cred ca bunul Dumnezeu va face in asa fel incat candva ele sa devina doar simple amintiri ce nu vor iesi la iveala decat extrem, extrem de rar.
Cat despre casatorie, intr-adevar ar fi timpul...sper sa pot face pasul asta...Este dificil, nu prea sunt de niciunele..ptr un pas atat de mare. Probabil ca asta ar fi totodata si scaparea mea, abia atunci s-ar inchide ranile...ar interveni uitarea...Dar cand vad atatea lipsuri..unde sa pornesti la drumul fara nimic????
Mamica mea ...ea ce va face? Ma voi ruga sa aibe bunul Dumnezeu grija de ea..cu siguranta va avea...!
Cat despre cum voi fi ca mamica...cu siguranta iubitoare si alaturi de copii mei.
Multumesc inca odata pentru vorbele bune! Doamne ajuta!
|
Vor deveni doar amintiri, dar nu simple...
Pentru casatorie, nu este nevoie doar de bunuri materiale (desi este clar ca avem nevoie de ele, si Tatal nostru din ceruri stie asta). Noi ne-am casatorit in cea mai mica bisericuta din oras, si au fost prezenti doar o mana de oameni care ne iubeau... La restaurant am avut doar o masa, unde am incaput toti. N-am avut lautari, n-a fost o petrecere, dar am fost fericiti ca aveam si atat.
Si mai este ceva - casatoria este o taina, un sacrament ca si botezul, deci veti primi tot ajutorul de care veti avea nevoie. Greutatile nu vor dispare, dar veti simti o schimbare in bine. Mai ales in suflet.
Mama ta se bucura de tine - doar esti fata ei! Dumnezeu le va aranja pe toate, eu cred asta cu tarie. Mai trebuie sa vreti si voi si sa faceti ... un pas.