Citat:
În prealabil postat de antoniap
Dumnezeu sa te ajute sa lupti cu gandurile si cu ispitele tale. Iarta si iubeste. Iarta-l din inima pe tatal tau. Asta ca sa poti spune cu folos rugaciunea Tatal nostru! Nu el e de vina, ci duhurile rele care-l stapaneau. Niste rugaciuni ale celor apropiati l-ar fi putut salva de sub influenta aceasta. Dumezeu sa te intareasca.
Priveste inainte. Nu-i aminti prietenului tau de tatal tau cu dispret. Acopera-i greselile tatalui tau chiar daca e greu. Iertand, iti vei putea croi un drum nou. Nu uita sa-i ceri sfat unui duhovnic incercat. Ii poti da idei si prietenului tau daca te tot plangi de tatal tau in fata lui... Fii puternica si incearca sa discuti despre tatal tau doar cu duhovnicul. Mai discuti si aici pe forum, dar nu-l pune intr-o lumina proasta in fata prietenului tau. Nu e bine. Parerea mea.
|
undeva in mintea mea imi spun ca nu am ptr ce sa-l iert,este tata..orice ar fi facut este al meu....si il iubesc dar amintirile urate ma napadesc si ma indispun cumplit. Bunica mea(mama lui), mama(sotia lui) s-au rugat mult ca sa fie mai bun, mai intelept...Siu sigur asta!!!
S-a schimbat mult cu siguranta, nu mai este cel din anii copilariei mele(violent si dur verbal)...Au mai ramas mici rabufniri, cam din orice care se sting repede ... dar devin apatica si din astea. Am obosit! Norocul meu este ca eu ies mult dar cea care trebuie sa-l indure..si i-a tinut piept tot timpul este mama mea (Anicuta) care se vede ca este cea mai "sifonata" dintre noi doua....
pacat!!! Mi-ar placea mult, mult de tot sa o pot bucura si sa ii pot face EU viata frumoasa de acum incolo ...sa o vad fericita, linistita .. Nu am posibilitatea iar vorbele de incurajare nu o mai ajuta cu nimic...
Cat despre prietenul meu, el n-a zis nimic pana acum doar asculta, se intristeaza ...am sa incerc sa nu il mai pun intr-o lumina proasta pe tata...Ce a fost , a fost..s-a dus. Sa fie de bine de acum incolo!!
Doamne Ajuta!!!