Casatoria se invata, da.
Eu nu cred ca am o opinie relevanta pt un ortodox (eram necredincioasa cand m-am casatorit), dar din cate imi amintesc, il consideram pe el parte din mine cu mult inainte sa ne casatorim.
Acum chiar cred ca-l iubeam prea mult: in tot ce faceam ma raportam la el (adica imi imaginam ce ar face el in acea situatie, ce ar spune, ar fi mandru de mine?). Era permanent in gandul meu. Daca avea cine sa ma asculte ma laudam cu el: ce grozav este, cat de inteligent, cat de intelegator etc.. Si am avut relatii trupesti cu mult inainte sa ne casatorim, asa ca avem experiente de viata f diferite. Dar credeam ca suntem una (desi nu stiam aceasta invatatura a bisericii) cu fiecare particica din mine.
Dar asta nu trebuie sa te puna pe ganduri, trairile sunt subiective. (Eu nu aveam nici o constiinta a pacatului.. dar nici una! Asa ca trairile pot fi foarte inselatoare.)
O sa intelegi ca sunteti una cand se va naste primul copil. Sau cand o sa va loveasca primul necaz.
@ Sophia.. eu eram f pregatita pt casatorie. Mi s-a potrivit ca o manusa. Nu-mi amintesc nici un stres legat de asta.
(Dar el, nu, nu era pregatit.)
|