Citat:
În prealabil postat de OmuBun
Exact asta am vrut sa spun. Poate noi suntem intr-o oarecare masura privilegiati pentru ca vadem un pic altfel lucrurile (si nu inteleg de ce fiindca eu personal nu ma simt mai presus decat oricare altcineva, fiindca nu am facut nimic special, ci toate au venit de la sine in viata mea!!!), dar ce ne facem cu fratii nostri, cu prietenii nostri, uneori chiar cu parintii nostri care sunt "surzi" si "orbi" oricat ai incerca tu sa le arati Calea, Adevarul si Viata? Vezi unele lucruri la cei dragi si parca ai vrea sa le schimbi, parca ai vrea sa-i ajuti sa inteleaga cat de scurta este viata si asta-i unica sansa ce ni s-a dat, iar noi o ratam fara sa ne dam seama. Nu stiu daca si voi simtiti la fel, dar pe mine uneori ma sfasie gandul ca nu pot sa fac nimic pentru cei dragi, decat sa ma rog si sa-i pomenesc la acatiste. De ce suntem noi privilegiati? Ce-am facut sa meritam asta? De ce ne-am nascut aici si nu in China, in India, in Africa? Oameni "buni", oameni "rai", oameni "cu har", oameni "rebut" intru credinta, dar de care suntem atat de dependenti material...
|
Omule Bun, eu unul nu cred ca suntem privilegiati. Nu uita ca
si fariseii se credeau privilegiati. Noua ni se da mult, dar ni se
si cere mult. Celor ce li se da putin, putin li se va si cere. Si
apoi si Iuda se simtea privilegiat langa Iisus Hristos pana la
momentul cercarii. Stai, ca nu stii daca maine nu vei fi cercat
si tu sau eu sau altii care acum se simt mai favorizati sau mai
privilegiati. Maine putem claca in fata unei provocari, si atunci
noi n-avem scuze ca ceilalti, care pot justifica ca n-au stiut.
Dar mai eram dator cu un raspuns. De ce diferenta dintre Pavel
si Iuda e imensa desi pareau oameni buni, amandoi. Cred ca
diferenta o da tocmai raspunsul fiecaruia la situatii critice. Se
spune ca pe om il cunosti cel mai bine in situatii critice, pe
viata si pe moarte. Acolo se da raspunsul: cel bun sau cel rau.
In rest parem la fel. Parem doar!
Doamne ajuta!