Citat:
În prealabil postat de none
si bogatia si saracia trebuie conduse cinstit si corect de exemplu daca un om de afaceri nu isi face afacerile corect ala mai poate fi cinstit sau daca un om sarac cerseste pentru altcineva si e in stare sa comita infractiuni ala mai e corect sa fim seriosi amandoua trebuie gospodarite normal si onest
|
Asa este....foarte adevarat!
Citat:
În prealabil postat de umilul
Dupa parerea mea nu e pacat sa fii bogat atata timp cat agonisesti drept si cinstit averea ta, si stii ce sa faci cu ea ca sa fii placut Domnului, dar mai de folos iti este a avea doar cele de trebuinta si a creste spiritual decat a avea multe si a fii mai sarac cu duhul, pentru ca uneori omul bogat uita sa se roage Domnului si sa multumesca pentru toate cate le are , dar omul sarac se roaga intodeauna pentru milostenia Lui. Pace voua si iertati-ma daca v-am gresit !!
|
Adevarat...dar din nou, ceea ce ma pune pe ganduri este faptul ca oamenii bogati sunt catalogati mult mai usor inspre negativ decat inspre pozitiv, in timp ce se presupune ca saracii s-ar ruga foarte mult pentru milostenia lor...de ce exista tendinta aceasta de a se crede ca saracii se roaga, postesc si sunt mai aproape de Dumnezeu???
Sunt sigura ca exista saraci care sunt atat de obisnuiti cu saracia lor incat se rutineaza si pot uita de Dumnezeu la fel de mult ca orice bogat...deci eu sunt total neutra vis a vis de aceste doua categorii, dar vreau sa stiu de ce se deduce automat despre saraci ca ar fi evlaviosi, mari rugatori si tot asa...cand ei pot fi extrem de impietriti, inraiti, invidiosi, pusi pe capatuit si fac tot felul de mismasuri pentru a scapa de saracie ( deci nu o accepta sau ii induhovniceste intotdeauna)....
Cred ca exista extrem de putini saraci care sunt asa pentru Dumnezeu si pentru ca se multumesc cu putin...in realitate saracii isi doresc sa fie bogati, deci pana aici nu ii vad sa aiba vreo virtute sau evlavie prin saracie neasumata, sincer!
