[tricesimusseptimus]

Concepţia grecilor antici (asemănătoare concepţiei ortodoxe) spunea că sufletul este indestructibil şi nemuritor. Acest fapt este posibil, conform filosofiei greceşti, deoarece sufletul este de natură divină. În ceea ce-i priveşte pe evrei, însă, percepţia lor asupra morţii sufletului este alta. Sufletul moare. Desigur, pentru evrei sufletul nu este altceva decât însăşi persoana şi o astfel de afirmaţie nu este neobişnuită. Neînţelegerea apare când dorim să aşezăm în gândirea evreiască modele şi tipare care nu au existat. Dar, chiar şi aşa, textele următoare sunt mai mult decât evidente:

„Că iată, toate sufletele sunt ale Mele; cum este al Meu sufletul tatălui, tot aşa şi sufletul fiului; sufletul care a greşit va muri.” (Iezechiel 18,4 - versiunea ortodoxă)

„Sufletul care păcătuieşte va muri...” (Iezechiel 18,20 - versiunea ortodoxă)

şi

„Făcut-a cale mâniei Lui; n-a cruţat de moarte sufletele lor şi dobitoacele lor morţii le-a dat....” (Psalm 77,55 - versiunea ortodoxă)