Nici eu nu cred ca trebuie sa-i permitem copilului sa ne joace pe degete. Nu trebuie sa-l idolatrizam, ci sa-l crestem in respect fata de poruncile divine si fata de legile nescrise ale convietuirii. Nici sa nu ne amuzam peste masura atunci cand spun replici mai deosebite. Sa-i multumim lui Dumnezeu pentru darul pe care ni l-a dat si atat. Lecturile duhovnicesti pentru copii, precum si decalogul crestin despre care invata si copiii la scoala pot sa ne ajute efectiv sa-i conducem pe copii pe un drum bun. Copilul trebuie deprins sa-si respecte parintii si sa-L cinsteasca pe Dumnezeu.

E interesant de stiut de ce a simtit nevoia sa minta. Nu cumva i s-a cerut mai mult decat poate oferi? Sunt situatii cand parintii au un egoism al lor si-i formuleaza copilului pretentii peste pretentii, ocupandu-i tot timpul cu dans, pian, limbi straine si, daca se poate si sport. In aceaste situatii, copiii se mai salveaza si prin minciuna. Unii le cer copiilor numai note si calificative maxime si-i mustra cu asprime cand se intampla sa aduca o nota mai mica. Am cunoscut o persoana care mergea cu carnetul copilului la serviciu cand acesta era in clasele primare. Cand a ajuns la gimnaziu si n-a mai putut tine pasul, a intervenit ruptura. Mai intai minciuni, apoi lipsa de acasa...

Trebuie sa ne mai punem si in situatia copilului si sa vedem care sunt cauzele pentru care minte si sa-l acceptam chiar daca nu e perfect. Daca-i vom arata dragoste copilului si atunci cand nu aduce nota maxima si-l vom incuraja, e posibil sa renunte la obiceiul de a minti si sa-si doreasca el insusi sa progreseze.

Sa vorbim mult cu el si sa-i aratam ca avem incredere in copil, iar ca regula, cine greseste isi cere scuze, fara suparare. Despre prietenie si despre incredere de asemenea exista povestiri duhovnicesti care se pot valorifica, aparent fara intentia de a moraliza. (Ciobanul care a mintit alertand satenii ca vine lupul nu a mai fost crezut cand lupul a venit cu adevarat.) Si ar trebui ca si parintele sa greseasca intentionat intr-o problema minora si sa-si ceara scuze apoi. Puterea exemplului e uimitoare.