Citat:
În prealabil postat de lacrimi
Sunt si doi copii la mijloc..., care isi adora tatal. Fireste nu inteleg prea bine ce se intampla, dar sunt oarecum afectati.
Problema mea e ca il cunosc pe OMUL care era inainte, iar ceea ce a devenit nici macar nu mai pot numi om... Oare Dumnezeu asta vrea de la mine? Sa-l las? Alt ajutor nu are, pentru ca parintii lui s-au "pocait" si ei cu cativa ani in urma (si presupun ca totul a inceput de la ei...). Cineva imi spunea ca e ca un blestem..., ce merge din tat in fiu... Nu as vrea sa ajung la o varsta cand fiul meu va hotari sa se "pocaiasca" si el si sa-mi reprosez apoi tot restul zilelor mele ca nu am avut curajul sa lupt pentru familia mea...., chiar si cu diavolul...
Voi ce credeti? Gandesc prea melodramatic?
|
lacrimioara draga,
tu ai nevoie de un duhovnic bun. de un sfat intelept. nu astepta de la noi nevrednicii asa ceva. te sustinem, suntem alaturi de tine. dar nu ne cere sa hotaram pentru tine in astfel de cumpana din viata ta. fugi pana la parintele Justin sau cauta un duhovnic bun si cere sfat.
Domnul si Maica Domnului sa iti ajute si sa te intareasca!