Citat:
În prealabil postat de costel
In crestinism principiul este "orice imi apartine este si al tau". Asadar, daca bogatia nu are ca destinatie si sprijinul semenului, ea nu mantuieste.
Ni se cere saracie, modestie, smerenie pentru a face posibil ca semenii sa vietuiasca in noi si nu langa noi. Bogatia impietreste inima de multe ori. Insa, atat bogatia cat si saracia pot fi cai de mantuire, daca sunt abordate cum trebuie. Sa nu uitam ca Hristos "nu avea unde sa-si plece capul", iar Avraam a fost bogat. Hristos a zdrobit moartea, iar Avraam s-a mantuit. Daca suntem bogati nu trebuie sa uitam de ceilalti, iar daca suntem saraci nu trebuie sa ne revoltam impotriva lui Dumnezeu.
Iubirea trebuie sa cheltuiasca bogatia. Si paradoxal, pe masura ce dam mai mult, avem de unde da mai mult. Crestinul nu trebuie sa devina impatimit, sa aiba grija - cum sa stranga mai mult. Grija sa trebuie sa fie mantuirea si toate celelalte "vi se vor da voua", dupa cum spune Scriptura.
|
Banuiesc ca pot fi oameni foarte bogati pentru ca asa s-a intamplat sa fie si nu pentru ca au cautat tot felul de modalitati de a deveni bogati, sunt oameni care doar pentru faptul ca se pricepeau la programare, IT, care au fost sefi de promotie, care stiu sa managerize in general, care au fler sau se pricepeau la anumite lucruri au avut anumite oportunitati in viata...
Eu am vazut oameni saraci a caror impietrire era pietruita bine, blestemau si urau pana la cer, oameni care sunt saraci pentru ca nu muncesc pur si simplu...deci saracia poate impietri la fel de bine ca si bogatia as zice...
