Contrastul pe care, din respect fată de adevăr, am considerat necesar să-1 evidentiez - între curajoasa si voioasa nădejde crestină primară în învierea mortilor si senina asteptare filosofică a supravietuirii sufletului nemuritor -, a displăcut nu numai multor crestini sinceri din toate congregatiile si din toate conceptiile
teologice, dar si acelora ale căror convingeri, nefiind aparent îndepărtate de crestinism, sunt
mult mai puternic impregnate de consideratii filosofice. Până acum, nici un critic din nici o
tabără nu a încercat să mă respingă prin exegeză, care este fundamentul studiului.
Acest remarcabil acord pare să arate cât de răspândită este greseala de a atribui crestinismului primar credinta greacă în nemurirea sufletului. Mai mult, oamenii cu atitudini ca cele pe care le-am amintit sunt uniti printr-o incapacitate comună de a asculta cu obiectivitate totală ceea ce ne învată textele despre credinta si nădejdea crestinismului primar, fără a amesteca cu interpretarea textelor propriile lor opinii si conceptiile care le sunt atât de dragi.
Această incapacitate de a asculta este surprinzătoare în ceea ce îi priveste atât pe oamenii inteligenti, dedicaŃi principiilor exegezei sănătoase si stiinŃifice, cât si pe credinciosii care declară că se bazează pe revelatia Sfintei Scripturi.
Reactiile de împotrivire provocate de lucrarea mea m-ar fi impresionat mai mult dacă ar fi fost întemeiate pe argumente de ordin exegetic, în schimb, sunt atacat cu consideraŃii foarte generale de tip filosofic, psihologic si, mai presus de toate, sentimental. S-a spus împotriva mea că „pot accepta nemurirea sufletului, dar nu si învierea trupului" sau că „nu pot crede că cei dragi dorm doar pentru o perioadă nedeterminată si că eu însumi, când voi muri, nu voi dormi decât în asteptarea învierii".
Este într-adevăr necesar astăzi să amintim oamenilor inteligenŃi, fie ei crestini sau nu, că există o diferenŃă între a observa că o astfel de concepŃie a fost susŃinută de Socrate si a o accepta, între a vedea că o speranŃă Ńine de crestinismul primar si a o împărtăsi tu însuŃi?
Trebuie să ascultăm mai întâi ceea ce au spus Platon si Sfântul Pavel. Apoi, putem merge mai departe. Putem respecta si într-adevăr admira ambele concepŃii. Cum am putea să nu facem astfel, când le vedem în relaŃie cu viaŃa si moartea autorilor lor? Dar nu există nici un motiv pentru a nega o diferenŃă radicală între asteptarea crestină a învierii morŃilor si credinŃa greacă în nemurirea sufletului. Oricât ar fi de sinceră admiraŃia noastră pentru ambele concepŃii, aceasta nu ne permite să pretindem, împotriva convingerii noastre profunde si a evidenŃei exegetice, că sunt compatibile.
Am arătat în studiul meu că este posibil să găsim în ele unele locuri comune; însă acest lucru nu înseamnă că inspiraŃia lor fundamentală nu este total diferită.