[ovidiu-s]

În prealabil postat de Iustin45

Atunci degeaba te strofoci ca nu are nici o insemnatate daca nu te poti ruga pentru iertarea pacatelor usoare ale celor plecati dintre noi.
38. Dumnezeu deci nu este Dumnezeu al morţilor, ci al viilor, căci toţi trăiesc în El.
(Luca 20,38)
14. Şi aceasta este încrederea pe care o avem către El, că, dacă cerem ceva după voinţa Lui, El ne ascultă.
15. Şi dacă ştim că El ne ascultă ceea ce Îi cerem, ştim că dobândim cererile pe care I le-am cerut.
16. Dacă vede cineva pe fratele său păcătuind - păcat nu de moarte - să se roage, şi Dumnezeu va da viaţă acelui frate, anume celor ce nu păcătuiesc de moarte. Este şi păcat de moarte; nu zic să se roage pentru acela. I Ioan 5
35. Dărnicia ta să atingă pe toţi cei în viară şi chiar morţilor fă-le parte de dărnicia ta. (IIsus Sirah 7
20. Şi a zis Noemina către nora sa: "Binecuvântat este el de Domnul, Care n-a lipsit de mila Sa nici pe cei vii, nici pe cei morţi!" (Rut 2
17. Fii darnic cu pâinea şi cu vinul tău la mormântul celor drepţi, dar păcătoşilor să nu dai! (Tobit 4
43. Şi strângând bani după numărul bărbaţilor care erau cu el, două mii de drahme de argint a trimis în Ierusalim, să se aducă jertfă pentru păcat. Foarte bun şi cuvios lucru pentru socotinţa învierii morţilor!
44. Că de n-ar fi avut nădejde că vor învia cei care mai înainte au căzut, deşert şi de râs lucru ar fi a se ruga pentru cei morţi.
45. Şi a văzut că celor care cu bună cucernicie au adormit, foarte bun dar le este pus.
46. Drept aceea, sfânt şi cucernic gând a fost, că a adus jertfă de curăţie pentru cei morţi, ca să se slobozească de păcat. (II Macabei 12

Foarte bine punctat domnule Iustin, insă în abordarea noastră trebuie să ne referim mai mult la ceea ce determină o astfel de optică faţă de credinţa ortodoxă a protestanţilor.
Rădăcina unei astfel de înţelegeri greşite faţă de rugăciunea pentru morţi, se află însăşi în fundamentele doctrinare ale ereziilor neoprotestante, fie adventiste (e cazul lui tricesimusseptimus), fie baptiste şi penticostale (e cazul lui Totpeetor).
E un lucru firesc în logica lor, de vreme ce la majoritatea acestor secte botezul vine ca o urmare a salvării, a "experienţei mântuirii personale".
Botezul care se administrează numai la persoane cât de cât mature în sectele neoprotestante (de aici le vine denumirea de "neo") semnifică mărturisirea "naşterii din nou", a "mântuirii personale", "legământul cu domnul Isus", şi "predarea în mâinile lui ca Mântuitor personal".
Este prin urmare un lucru firesc la ei ca de vreme ce rudele şi prietenii lor au fost "salvaţi" sau "mântuiţi" încă din timpul acestei vieţi, să nu se mai roage pentru cei dragi lor care au decedat, pentru că ei cred că au fost mântuiţi şi sunt la Domnul între cei drepţi.

În general în Biserică se foloseşte expresia de "rugăciune pentru
morţi", nu de cult al morţilor (acesta este rar folosit).
Sectanţii folosesc la modul peiorativ expresia de cult al morţilor ca să apropie ortodoxia de credinţele păgâne.
Aşa cum se cunoaşte versetul pe care sectanţii îl folosesc cel mai mult ca să combată chipurile folosul rugăciunilor pentru morţi sunt versetele de la Luca (16, 23-31).
23. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui.
24. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie.
25. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti.
26. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi.

Explicaţiile lor sunt acelea că nimeni nu mai poate să mijlocească la Dumnezeu pentru un om decedat indiferent cât de stăruitoare ar fi rugăciunea.

Biserica Ortodoxă explică : N-a vrut, căci nu era cazul, deoarece păcatul bogatului nemilostiv era împotriva Duhului Sfânt, care nu are iertare nici în veacul de acum, nici în cel viitor, pentru că păcătuind mereu cu încredere prea mare în mila lui Dumnezeu şi nepocăindu-se, a murit în această stare (Matei 12, 31-32).

Că Biserica şi cei drepţi pot să mijlocească la Dumnezeu pentru izbăvirea celor aflaţi în chinuri după moarte o spune Biblia în mai multe rânduri :

2 Samuel 2.6 sau 2 Regi 2. "6. Domnul omoară şi învie; El coboară la locuinţa morţilor şi iarăşi scoate."
căci
Hristos are "cheile locuinţei morţilor"
Apoc 1.18 "18. Şi Cel ce sunt viu. Am fost mort, şi, iată, sunt viu, în vecii vecilor, şi am cheile morţii şi ale iadului."

1. Petru 3.18 „Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar VIU FĂCUT CU DUHUL, CU CARE S-A COBORÂT ŞI A PROPOVĂDUIT ŞI DUHURILOR ŢINUTE ÎN ÎNCHISOAREcare fuseseră neascultătoare altădată,
1 Petru 4.5-6 „Ei îşi vor da seama înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii. Că spre aceasta S-A BINEVESTIT MORŢILOR, CA SĂ FIE JUDECAŢI CA OAMENI DUPĂ TRUP, DAR SĂ VIEZE DUPĂ DUMNEZEU CU DUHUL.

Si sfantul apostol Pavel se ruga pentru o persoană decedată:
2 Tim.1 16 -18 "Domnul să aibă milă de casa lui Onisifor, căci de multe ori m-a însufleţit şi de lanţurile mele nu s-a ruşinat,
17. Ci venind în Roma, cu multă osârdie m-a căutat şi m-a găsit.
18. Să-i dea Domnul ca, în ziua aceea, el să afle milă de la Domnul. Şi cât de mult mi-a slujit el în Efes, tu ştii prea bine."