Citat:
În prealabil postat de E_my
Caut modele ca sa nu cred intr-o utopie, in visele mele si apoi sa ajung fata batrana internata la spitalul de glumeti 
As putea in schimb sa vad in jurul meu ce inseamna o familie si cum arata fericirea intr-o casnicie, sa ma pot limita la mai putin decat vreau eu, sa accept ca avem defecte, dar ca si alte cupluri au neintelegeri, fara ca asta sa insemne ca nu se iubesc, sa vad la alti crestini modul in care reactioneaza atunci cand li se greseste: iarta orbeste, se smeresc, discuta, reproseaza, etc
As vrea sa am o viata fericita nu plina de frustrari ca daca mai renuntam la ceea ce imi doream atunci de la o casnicie poate ca as fi fost fericita.. Exista si prin romani cuvintele "poti face un om fericit daca ii mai tai din dorinte"
Avem nevoie sa vedem in jurul nostru exemple de oameni impliniti in cadrul familiei, ca sa vedem ca se poate si sa invatam de la ei fericirea.. Personalitatea se formeaza pe parcursul vietii, si cred ca conteaza foarte mult daca in jur ai exemple de familii crestine implinite sau de familii doar cu numele. Asa cum spun si sfintii parinti: daca amesteci un sac de faina printre saci de carbune, se va murdari.
Felicitari tie si sotului tau ca formati o casnicie model, ma bucur pentru voi cu speranta ca necazurile si greutatile va vor ajuta sa intariti relatia si nu sa va indeparteze.. 
Nu toate casniciile sunt fericite si sunt convinsa ca asa cum noi, ca persoane, avem de invatat de la cei mai buni,mai blanzi,mai milostivi decat noi, si cei doi care formeaza un cuplu au de invatat impreuna de la familiile mai armonioase si mai fericite decat ei
Doamne ajuta! |
Am inteles acum punctul tau de vedere. Foarte frumos gandesti!
As spune chiar ca pe undeva ceva din interiorul tau te face sa ai un sentiment de nesiguranta legat de viitorul unei casnicii cu actualul prieten...poate ma insel, dar asa simt eu. Am avut si eu astfel de indoieli in trecutul meu, am fost pe punctul de a ma casatori si totusi m-am despartit, pentru ca am simtit ca acel om se schimbase si asa m-a ajutat el insusi practic sa descopar ca nu puteam sa privesc senin la acel viitor. Eu nu stiu sa spun daca am lasat de la mine in general, chiar nu am lasat...dar am incheiat capitole din viata mea pentru ca asa am simtit si pentru ca simteam ca nu pot sa fac compromisuri...si deci nu le-am facut.
Multumesc pentru aprecieri, insa nu vreau de aici sa reiasa cumva ca imi consider casnicia un model la modul idealist si visator...nu, ma bucur ca putem comunica, ca ne putem face intelesi unul altuia, ca ne completam si ca deocamdata ne este bine cu noi, atat. Eu aveam niste ganduri de alea gri, pentru ca am tot auzit de casnicii care odata incepute au oferit surprize neplacute...si ma temeam oarecum ca mi s-ar putea intampla si mie, insa pana acum, cel putin, nu a fost asa...si pentru asta ma bucur.
Cred ca rugandu-te si incercand sa iti dai seama daca pe cel de alaturi il poti vedea ca pe sotul tau, va vedeti impreuna peste ani si simti ca nu ai nici o retinere in a pasi alaturi de el in fata altarului...vei afla raspunsul cu siguranta. Din ceea ce scrii simt ca tu iti doresti ceva anume si nu iti dai seama foarte bine ce...dar ai vrea sa vezi daca poti identifica acel ceva in cuplurile cunoscute tie. Nu stiu daca vei descoperi acel ceva privind in jurul tau, dar poate ca il vei simti in relatia ta....
Doamne ajuta si multe bucurii sufletesti!