Căsătoria nu este întodeauna rodul unei iubiri desăvârşite.Nu toţi oamenii sunt frumoşi,nu toţi îşi găsesc jumătatea,nu toţi au parte de iubiri de vis.
Fiind o persoană credincioasă sau ascultătoare de părinţii cei după trup când vine vremea (dacă ai şansa să-ţi găseşti un tovarâş de viaţă) mergi în faţa sfântului altar şi primeşti cununia ca pe un dar sau ca pe un jug.
Dacă ai răbdare,credinţă,dacă eşti în ascultare unul faţă de altul Dumnezeu îţi va dărui copii buni care vor cimenta relaţia dintre soţi şi le va da putere să meargă până la capăt împreună.
Căsătoria este ceva foarte complex iar viaţa în doi un drum anevoios presărat adeseori cu spini,cu lacrimi,cu trădări şi chiar cu perioade luuuungi de singurătate în doi.Dar dacă pe acest drum v-aţi îngăduit unul pe altul,dacă ai voştri copii sunt la casa lor la fel ca voi sau mai fericiţi,dacă sunteţi alături atunci când bolile şi lipsurile apar în fiecare zi, ei bine; înseamnă că aveţi o căsnicie bună.
Şi în căsnicie la fel ca şi în călugărie este foarte importantă ascultarea şi frica de Dumnezeu a celor doi căci dragostea oricât de mare ar fi de cele mai multe ori,cu timpul se transformă în obişnuinţă şi mai ales, ca măcar unul din cei doi soţi să aibă credinţă tare pentru a se ruga pentru toată casa şi pentru acei mai puţin credincioşi.