[axios]

chiar daca am mai povestit candva o sa ma repet si imi cer iertare celor pe care ii voi plictisi...

nu cred in retete predefinite. e o prostie sa stai cu lista si sa bifezi in ea virtutile sau defectele jumatatii... dragostea vine. pur si simplu. in primul rand, e chimia aceea care trebuie sa existe neaparat... restul vine de la sine...

casnicia, familia e ca un cerc. e clar ca nu ai voie sa-l intrerupi... insa, e important sa nu lasi pe nimeni strain in interior. dupa formarea cercului prin sfanta taina a cununiei, nimeni, nici mama, nici tata, oricare din ei, nu mai au voie sa vina sa intervina... cercul e al nostru si el se roteste in sensul acelor de ceas. in interior sunt copiii. depinde de noi cum il facem sa se invarta. insa, pana la urma, trebuie sa se invarta. asta e menirea lui...

am vazut-o intr-o zi de toamna... avea un aer nobil... era...ca o printesa. am stiut ca va fi a mea. aveam 18 ani si ea 15. eram in acelasi liceu. am crescut impreuna, iar 10 ani mai tarziu ne casatoream. dupa 2 ani s-a imbolnavit si dupa alti 2... am pierdut-o...
si acum, dupa 3 ani de intalniri in cimitir, as vrea sa dau tot timpul inapoi si sa repar... sa imi musc limba pentru fiecare cuvant aiurea spus... sa-i ofer clipele irosite cu cine stie ce altceva... sa-i aduc toti trandafirii pe care m-am zgarcit sa-i cumpar... sa-i sorb privirea si sa nu treaca zi in care sa-i spun cat o iubesc si cat inseamna ea pentru mine... sa ma bucur de glasul ei, de mersul ei, de mangaierea ei, de respiratia ei, de impunsatura sanului ei in palma in diminetile pierdute... sa-i ascult bataile inimii atat de regulate ca si dragostea ei pentru mine... sa cert zilele urate si sa chem soarele sa rasara pentru ea... si n-am spus mai nimic din ce as vrea cu adevarat... ce sunt vorbele...?

uitati-va langa voi... e tot ce aveti mai scump pe lume. credeti-ma... altceva mai bun nu exista... abia cand pierzi pretuiesti cu adevarat... abia acum stiu... ce n-as da sa i-au totul de la inceput, sa pot face totul cum trebuie! sa pun inceput bun...

un singur lucru ma mangaie... ca prin suferinta ei, prin dragostea si rabdarea, prin jertfa ei, cu rugaciunile noastre, a celor care am iubit-o, Dumnezeu i-a daruit mantuirea iar Maica Domnului a luat-o sub sfant acoperamantul ei...
de aceasta traiesc.

asa ca fratiorilor si surioarelor... iubiti, ca si cum maine ar fi ultima zi. pretuiti, ca si cum maine ati pierde totul... luati-va in brate si taceti impreuna... nu lasati grijile sa va transforme in straini. si el si ea sufera sau se bucura. nu lasati greul doar pe unul singur. un cuvant bun face minuni. sa taci atunci cand esti calcat pe batatura e foarte intelept... si, cel mai important lucru, sa nu-L uitati pe Dumnezeu. pentru ca Dumnezeu este dragoste. si daca dragoste nu e... nimic nu suntem...

lacrimile mele de dor de luminita transformati-le in lacrimile voastre de fericire ca va aveti unul pe altul...

Domnul si Maica Domnului sa va binecuvanteze!