Draga monica, eu te inteleg perfect. Si noi avem aceasta suferinta.
Ne-am rugat, am incercat tratamente atat cat am avut bani.
Pe urma am renunta sa ma mai rog pentru ca am spus ca o fi un m otiv pentru care nu ne da Dumnezeu copii. Noi nu stim care este acest motiv - poate ca ar fi un copil anormal, sau bolnav, sau stiu eu.
Vad copii pe strada, lumea ne intreaba de copii. Este f.dureros.
Si mai dureros este sa stim ca vom fi singuri la batranete, fara copii si nepoti.
Oare ce pacate ispasim?
Eu mi-am luat gandul, pentru ca am o varsta.
Voi sunteti mai tineri.
Monica, voi puteti avea copii, nu abandonati.
Daca locuiti in tara mergeti si adoptati. Noi nici asta nu putem din cauza legilor potrivnice.
Sunt multi care adopta bebelusi abandonati in spitale.
Puteti adopta si embrioni. Nu stiu daca in tara este posibil, dar in unele tari este.
Mai vedeti si cu medicul ce tratamente s-ar mai putea face.
Rugaciunea s-o continuati.
Pe de alta parte sa va si ganditi care ar fi voia alterntiva a Domnului (sa adoptati, sau altceva pentru voi, in loc de copii).
Eu asta incerc sa pricep: care este voia Lui si de ce nu ne-a dat, sau ce ne poate da in loc etc., ce alt rol mai pot avea...
Important pentru perechile aflate in asa situatie este si o terapie pentru a gasi cai alternative si a nu cadea in depresie, pentru a putea inchide usa la ceea ce nu se poate si a-si gasi alte teluri in viata.
Este dureros pentru o femeie mai ales sa nu poata fi mama, femeie cu
adevarat.
Dar cei tineri, pana la o varsta mai au sanse si cai de a avea copii.
|