Nu poti sa crezi una si sa faci alta!
Nu poti nici macar in gluma sa te dezici de Dumnezeu cu vorba (ca in suflet, stii tu mai bine, credinta ar ramane). Daca multi traitori crestini ne-au avertizat ca pecetluirea inseamna lepadare de Dumnezeu, inseamna ca asa este.
Tu spui ca de fapt nu-L scoti pe Dumnezeu din suflet. Asa o fi, dar uite, iti dau un exemplu interesant din "Sufletul dupa moarte" (Seraphim Rose), sa vezi ca suntem responsabili pentru absolut tot ceea ce facem (chiar daca credinta ramane nestirbita, cum iti place tie sa crezi):
citat:
Impresurandu-ne din toate partile, cu tipete si cu galagie mare, duhurile cele rele au cerut sa le fiu dat lor. Au incercat sa ma apuce si sa ma scoata de la ingeri, dar n-au izbutit sa faca asta. In mijlocul urletelor lor de neinchipuit si la fel de potrivnice auzului, cum era si privelistea aceea pentru mine, au ajuns uneori la urechile mele cuvinte si grairi de ale lor. "Este al nostru: s-a lepadat de Dumnezeu" -au strigat indata cu totii, si ne-au lovit cu o asemenea indrazneala ca pentru o clipa frica mi-a inghetat curgerea gandurilor. "E minciuna! Nu este adevarat!" -am vrut sa strig, venindu-mi in sine; dar o aducere aminte binevoitoare mi-a legat limba. Intr-un chip necunoscut mie, mi-am amintit indata de o intamplare scurta si lipsita de insemnatate, care facea parte dintr-o perioada indepartata a tineretii mele care, se pare ca eu n-as fi fost in stare cu nici un chip sa mi-o amintesc singur."
Aici autorul istoriseste o intamplare din anii de scoala: Odata, intr-o discutie filosofica, asa cum obisnuiesc studentii, unul dintre camarazi si-a spus parerea: "De ce trebuie sa cred? Si, este imposibil ca Dumnezeu sa existe?" La aceasta autorul a raspuns: "Poate ca nu exista." Acum, vadit de dracii care-l acuzau, autorul isi aminteste:
"Aceasta graire era in deplinul inteles al cuvantului o "afirmatie neintemeiata": parerea fara judecata a prietenului meu n-ar fi putut starni in mine indoiala cu privire la existenta lui Dumnezeu. Nu ascultasem in chip deosebit ce spusese el -si acum mi-a atras atentia ca aceasta afirmatie neintemeiata a mea nu disparuse fara sa lase o urma in vazduh. A trebuit sa ma indreptatesc, sa ma apar de acuza care fusese indreptata impotriva mea, si in chipul acesta, cele ce sunt spuse in Noul Testament s-au adeverit: Cu adevarat trebuie sa dam socoteala pentru toate cuvintele noastre nesocotite, daca nu prin voia lui Dumnezeu, care vede ascunzisurile din inima omului, atunci prin mania vrajmasului mantuirii. "
sursa:
http://www.crestinortodox.ro/carte-9...apitolul-vi-11
..............................................
Interesant, nu?
(Este relatata intalnirea cu prima Vama dupa moarte)
Pai cred ca daca esti pecetluit nu ajungi nici la prima vama a vazduhului (cea a vorbelor in vant, printre altele).. cazi direct in iad. Esti de-al lor. Nu mai sta nimeni sa verifice credinta din suflet.
Parerea mea.