[glykys]

Sfintii in cer il poseda pe Dumnezeu, precum sunt si ei ai Lui. Aceasta posedare a lui Dumnezeu este insotita de bucuria cea mai perfecta, ei se odihnesc cu desfatarea in El, sunt fericiti de fericirea Lui si din torentul propriei sale voluptati ei sunt imbatati (Apoc., 19.7-9). Vederea lui Dumnezeu face sa dispara intunecimea, posedarea pune capat lipsei si departarii, si bucuria nu mai lasa loc celei mai mici nelinisti, nici celei mai mici tulburari. fericirea sfintilor nu este toata la fel, ci dupa osteneala fiecaruia: "In casa Tatalui Meu multe lacasuri sunt!" (Ioan, 14.2), adica sunt mai stralucite unele decat altele. Sfintii sunt incoronati si fiecare are o cununa de la Dumnezeu, cu o aureola, podoaba a sufletului.
Zice Sf. Ioan Gura de Aur in Omilia 6 la Evrei: "Ridicati-va si voi mai presus de tot ceea ce va apare inaintea ochilor vostri si de acolo, mai presus de acest acoperis al cerului, treceti prin mijlocul ingerilor si al arhanghelilorsi al Duhurilor ceresti, aproape de Tronul lui Dumnezeu Insusi, in palatele pe care le locuieste El, chiar acolo se gasesc adevaratele cununi in cer. Inchipuiti-va fericirea in care petrecea Adam inainte de a cadea in pacat, in gradina placerilor sale si ziceti-va ca este inca cu mult prea departe cerul de pamant".
Sfintii in cer participa la natura divina intr-un chip real. Caci, ale caror suflete merg in rai, imediat dupa moartea lor, sunt:

1. cei morti in starea de har: spovedanie, impartasanie, fapte bune
2. cei care nu au pe constiinta niciun pacat
3. cei care si-au facut canonul dupa pravila bisericeasca, dreptatea divina cere aceasta.

In Rai vor fi cei care vor fi vrednici sa petreaca impreuna cu cetele ingeresti, sa Il laude pe Dumnezeu si sa se bucure de slava cea cereasca in vecii vecilor.