Poate ca era bine sa spun de la inceput ca eu si sotia incercam (ajutati si indrumati de parintele nostru duhovnic) sa-i facem fiului nostru o educatie crestina. Si cum "drumul cel mai lung e de la ureche la inima", educatia de care vorbesc se bazeaza pe practicarea credintei noastre. Mergand pe calea aceasta el nu s-a jenat (spre bucuria noastra) ca in tabara sa isi spuna rugaciunile dimineata, seara si la masa, chiar daca ceilalti copii si profesorii au zis ca e ciudat. A continuat sa isi citeasca acatistul zilnic si cartea pe care o citea atunci "Vietile sfintilor". Am sa inchei aceste precizari spunandu-va ca isi doreste sa se faca preot. Doamne ajuta!
|