[tricesimusseptimus]

Am amintit că despărţirea omului de Dumnezeu prin căderea în păcat a adus moartea pe acest pământ. Dumnezeu blestemă pământul din cauza lui Adam şi sfârşeşte cuvântarea cu cuvintele:
„... până când te vei întoarce din pământul din care ai fost luat”. (Geneza 3,19)

Pentru locul în care mergeau morţii (adică în pământul din care au fost luaţi) evreii aveau o denumire specială. Numeau acel loc „şeol”, cuvânt ce nu are o etimologie certă, dar care apare de peste 60 de ori în Scripturi împreună cu derivatele sale. Acest cuvânt defineşte lumea nevăzută a morţii. Seamănă cu ceea ce am văzut la greci; hadesul. Dar, oare evreii înţelegeau prin „şeol”, acelaşi lucru pe care îl înţelegeau grecii prin „hades”?
„Şeol” este tradus în Scripturi prin locuinţa morţilor.
Evreii considerau că locuinţa morţilor, şeolul, este un loc sub pământ şi de multe ori se folosea în antiteză cu cerul; cerul este foarte sus, şeolul este foarte jos. Cuvântul şeol este definit adesea ca fiind sinonim cu mormântul (se poate vedea acest fapt atât în Scrierile Scripturii , cât şi în materiale de specialitate, enciclopedii, dicţionare, etc., nu mai amintesc Enciclopedia Iudaică să nu faceţi Doamne fereşte vreo alergie) şi nici un om nu poate scăpa de el „Ce om trăieşte care să nu vadă moartea şi să-şi izbăvească sufletul din locuinţa morţilor?” (Ps. 89,48). Sufletul merge în jos. Din ţărână a fost luat omul şi în ţărână se va reîntoarce.
Şeolul este locul în care merg atât oamenii buni, cât şi cei răi. Acest fapt poate fi văzut din următoarele texte:

„... Nu, fiul meu nu va merge cu voi, fiindcă fratele vostru a murit şi doar el îmi mai rămâne. Şi de-o fi să dea o slăbiciune peste el pe drumul pe care îl aveţi de făcut, o să-mi pogorâţi bătrâneţile, îndurerate, în Sălaşul Morţilor” (Septuaginta, vol. 1, Colegiul Noua Europă, Editura Polirom, pagina 152, Iaşi 2004, redând o parte din textul din Geneza 42: 38.)

„Aruncaţi să fie păcătoşi în locuinţa morţilor, toate neamurile care uită pe Dumnezeu”
(Idem, pagina 58, redând o parte din textul din Psalmii 9: 18)

Speranţa oamenilor fără prihană va fi în planul lui Dumnezeu de răscumpărare. Cel drept, ajunge şi el în locuinţa morţilor, dar poate ieşi de acolo prin răscumpărarea pe care Dumnezeu o aduce prin Mesia. Cu toate că ceea ce apărea în faţa lui Iov era doar mormântul (Iov 17: 13), el vede mai departe de acesta (Iov 19: 25) prin promisiunea făcută de Dumnezeu.

Pentru că locuinţa morţilor este partea fiecărui om care a trăit pe pământ, fie bun, fie rău, în concepţia biblică a unui Dumnezeu drept, nu putem spune că ea este reprezentată de Iadul despre care am auzit atâtea vorbindu-se. Nu se poate ca acolo să fie şi cel bun şi cel rău, ar semăna prea mult cu hadesul grecesc. Pentru evrei locuinţa morţilor nu era locul unde cei răi sunt pedepsiţi sau unde cei buni sunt răsplătiţi, ci era locul unde atât unii cât şi ceilalţi aveau să meargă la încetarea existenţei, nu într-o stare conştientă, ci ca într-un somn.