[Danut7]

În prealabil postat de tricesimusseptimus

Este mai de preţ pentru că aceasta dă măsura vieţii ce a trăit-o omul. A murit întru Hristos, ori a murit departe de El? Natura analoagă a celei de-a doua propoziţii cu cea dintâi e clară când e înţeles faptul că persoana care trăieşte onorabil şi se bucură de o reputaţie bună nu are de ce să se teamă de moarte. La naştere, viaţa îi stă înainte şi nu cunoaşte nimic despre capcanele, dezamăgirile, durerile şi înfrângerile ei.

Mesajul principal din Ecclesiastul este desertaciunea care este sub soare, nimicnicia si nedreptatea.Ziua mortii e mai de pret decat ziua nasterii pentru ca atunci cand ne nastem , intram intr-o lume coruptibila, unde toate sunt desertaciune, vanare de vant, si se intampla nedreptati multe, dar atunci cand murim se indeplineste dreptatea lui Dumnezeu si rasplatirea.Acolo se transeaza tot, acolo saracul devine bogat si bogatul sarac(aluzie la pilda bogatului nemilostiv si a lui Lazar).Daca Ecclesiastul vorbea despre lumea asta si cand se referea la ea zicea "sub soare" inseamna ca mai este si alt loc, care nu e sub soare, un loc al judecatii si al dreptatii.

Cum explici versetele astea:

"Pentru orice lucru este un timp şi o judecată; că mare este nenorocirea care apasă asupra omului,
De vreme ce el nu poate să ştie mai dinainte ceea ce se va întâmpla. Oare, cine îi va da de ştire ceea ce va fi cu el?
Omul nu este stăpân pe duhul său de viaţă, ca să-l poată opri; la fel nu este stăpân pe ziua morţii şi în această luptă nu încape amânare. Nelegiuirea nu va scăpa pe cel care o săvârşeşte." Ecclesiastul 8:6-8

" Şi te temi să mai urci colina şi spaimele pândesc în cale şi capul se face alb ca floarea de migdal şi lăcusta sprintenă se face grea şi toţi mugurii s-au deschis, fiindcă omul merge la locaşul său de veci şi bocitoarele dau târcoale pe uliţă;
Mai înainte ca să se rupă funia de argint şi să se spargă vasul de aur şi să se strice ulciorul la izvor şi să se sfărâme roata fântânii,
Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat." Ecclesiastul 12:5-7

"Căci soarta omului şi soarta dobitocului este aceeaşi: precum moare unul, moare şi celălalt şi toţi au un singur duh de viată, iar omul nu are nimic mai mult decât dobitocul. Şi totul este deşertăciune!
Amândoi merg în acelaşi loc: amândoi au ieşit din pulbere şi amândoi în pulbere se întorc.
Cine ştie dacă duhul omului se urcă în sus şi duhul dobitocului se coboară în jos către pământ?
Şi mi-am dat seama că nimic nu este mai de preţ pentru om decât să se bucure de lucrurile sale, că aceasta este partea lui, fiindcă cine îi va da lui putere să mai vadă ceea ce se va întâmpla în urma lui? " Ecclesiastul 3:19-22