[tricesimusseptimus]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Toate neamurile inseamna ceva mai mult decat cateva femei din preajma acelei mame. Si voi ar trebui sa va considerati parte din acele neamuri, in caz ca nu aveti vreo derogare de undeva...

Nu avem nici o derogare, o considerăm la rândul nostru fericită, ba mai mult, o sfântă! Asta nu înseamnă în nici un caz să-i atribuim calităţi soterologice ori s-o numim cu nume blasfemice precum "Preasfântă Născătoare de Dumnezeu" şi "Împărăteasa Cerului"!

În prealabil postat de Florin-Ionut

Condor zice asa: "Apoi dispare. Sfantul Luca nu-i mai acorda nici o atentie. La fel fac si Sfintii Apostoli in epistolelel lor."

Aceasta este realitatea. Atenţia acordată Mariei este cu totul marginală atât în Evanghelii cât mai ales în epistole. Chiar titulatura de "Maica Domnului" apare doar o dată sau de două ori şi atunci în cu totul altă conjunctură decât cea de adoraţie idolatră. Dacă citeşti Evanghelia, nu poţi să nu observi că Iisus punea mult mai mult preţ pe rudenia de spirit, decât pe cea trupească. Într-o zi, când El predica înconjurat de mulţime, cineva L-a anunţat public: „Învăţătorule, Te caută mama şi fraţii Tăi !". Răspunsul Lui, imediat şi implacabil, cu adresă precisă către cei care-L căutau, a fost: „Cine sunt mama Mea şi fraţii Mei?" Şi arătând spre discipolii Lui, a continuat: „Iată mama mea şi fraţii mei ! Oricine face voia Tatălui Meu ceresc, acela îmi este frate şi soră şi mamă!" (Mat. 12:47-50; Marc. 3:31-35; Luca 8:19-21).
Replica lui Iisus era justificată, deoarece Evanghelia ne spune că, în timp ce adversarii lui Iisus tocmai Îl învinuiau de pactul cu diavolul, căzând ei înşişi în păcatul luciferic, de moarte, al insultării Duhului Sfânt, mama şi fraţii Lui Îl căutau „ca să pună mâna pe El, fiindcă ziceau: 'Şi-a ieşit din minţi!' " (Marc. 3:21-35). Cu alte cuvinte, şi ei riscau să ajungă la păcatul de neiertat. Evanghelia foloseşte orice ocazie de a scoate în evidenţă tensiunea religioasă dntre Iisus şi familie. Ai Lui doreau să Se bucure de o recunoaştere generală a mesianităţii lui Iisus, motiv pentru care aveau grijă să-I recomande un comportament adecvat (Ioan 2:3-4; 7:3-8).

Când Iisus S-a botezat, nici unul din aceşti fraţi, nici chiar propria Lui mamă, nu L-au urmat. La botezul lui Ioan au venit corupţii şi prostituatele să se pocăiască (Mat. 21:32), au venit chiar şi unii cucernici ipocriţi, al căror botez a fost amânat până la o adevărată pocăinţă (Mat. 3:7-12). Dar fraţii lui Iisus nu au venit. Iosif probabil murise deja, fiindcă din copilăria lui Iisus nu mai este menţionat în evanghelii. Însă Maria, o femeie evlavioasă, la cei aproximativ 50 de ani ai ei, nu a venit la botez. Evanghelia ar fi menţionat-o, dar ea era absentă.

Iisus Şi-a făcut discipoli în primul rând dintre botezaţii lui Ioan. Şi de regulă nu a refuzat pe nimeni care voia să-I fie ucenic. Dar fraţii lui Iisus (Iacov, Simeon, Iosif, Iuda, cf. Mat. 13:15; Marc. 6:3) nu s-au alăturat celor doisprezece, în ciuda coincidenţelor de nume, nici surorile (Mat. 13:56), nici mama Lui n-au fost bucuroase de la început de compania galileencelor care Îl ascultau (Luca 23:49.55). Îţi poţi imagina să ştii că fratele sau fiul tău este Domnul Cerului, că a ieşit în lume spunând şi făcând lucruri uimitoare, iar tu să stai cuminte la vatră?

Mama Maria se pare că s-a alăturat celorlalte Marii în ultimele zile ale lucrării Lui, şi după ce o aflăm martoră a cruzimilor de pe Calvar, o simţim în Camera de Sus, printre martorii Celui Înviat. De asemenea este menţionată cu ocazia Pogorârii Duhului Sfânt, împreună cu rudele lui Iisus. Dar ea nu are un rol proeminent în evanghelii, decât în textele narative ale naşterii şi copilăriei lui Iisus. Lângă apostoli este aproape invizibilă, iar când în sfârşit li se alătură, ea nu este mai proeminentă decât celelalte femei. În ce priveşte prioritatea de a-L vedea pe Cel Înviat, Domnul a dat-o altei Marii: Magdalenei. Apoi s-a arătat celorlalte femei, apoi lui Ioan şi lui Petru, apoi pe rând şi celorlalţi, între care fratelui Său mai mare, Iacov (Luca 24:22; 1Cor. 15:7; Fapte 1:14; Gal. 1:19; 2:9). Iisus a iubit-o în mod sigur pe mama Sa, dar a răsplătit pe cei iubiţi pe măsura iubirii lor.

Iisus a dat Mariei ca şi celorlalţi discipoli, cel mai mare dar, Duhul Sfânt, în ziua Cincizecimii. Gestul acesta arată că ea avea nevoie de Spiritul lui Dumnezeu ca şi ceilalţi sfinţi. Ea nu era acolo ca intermediară pentru ei, ci toţi S-au rugat lui Dumnezeu „în numele lui Iisus."

După episodul acesta, Scriptura ne descrie cele mai semnificative fapte ale apostolilor şi epistolele în care se întâlnesc o mulţime de nume de bărbaţi şi femei care au slujit lui Dumnezeu în generaţia aceea. Dar numele maicii Domnului nu este menţionat nici printre închinători, nici printre cei care primesc închinare. Comparând vârsta ei cu a lui Iisus, ea trebuie să fi trăit până spre anii 50-60 ai erei creştine. Apostolul Ioan, luându-şi în serios rolul de fiu (Ioan 19:26-27), i-a îngrijit bătrâneţea şi, fără îndoială, Maria a fost sursa unor informaţii foarte importante din evanghelia lui Ioan şi din celelalte evanghelii. Cu toate acestea, Ioan însuşi nu menţionează nimic în evanghelie care să ne facă s-o considerăm mai mult decât ceea ce era. În epistolele şi în Apocalipsa lui nu se găseşte nici o referire la mama lui Iisus. Foarte probabil că la data aceea ea nici nu mai era în viaţă.

Această tăcere nevinovată a Scripturii în ce priveşte deificarea Mariei este semnificativă pentru cine ştie să citească. Dar în secolele în care creştinismul a devenit popular şi apoi dominant politic, când gloatele păgâne şi elitele lor oportuniste au îmbrăţişat noua credinţă, fără a se dezbăra de apetitul politeist, de nevoia de zei-patroni şi de o Mare Mamă (întrucât divinităţile masculine sunt mai severe); modesta galileeancă a fost batjocorită de teologi inconştienţi cu titluri şi calităţi la care nici îngerii, nici apostolii nu visaseră, deşi ea fusese fericită în rolul de creatură care aşteaptă învierea drepţilor.