[MariS_]

Incerc sa intru si eu intr-o discutie care cred ca ma depaseste, dar poate ca ma va
dumirii cat de cat...
Dupa parerea mea "inteligentii" sunt de doua soiuri: cei care stiu ca nu stiu si cei care
cred ca stiu. Primii nu pot fi habotnici, ultimii da.
Omul de stiinta, cel mai adesea, face parte din prima categorie. El cauta tot timpul,
desigur cu mijloacele sale. Omul de stiinta riguros si onest nu face extrapolari ale
unor teorii locale la intreaga existenta. Isi cunoaste domeniul si se limiteaza la el.
Cel ce face extrapolarile respective este deobicei filozoful. Filozoful ateu nu-si poate
fundamenta metafizica lui decat extrapoland rezultatele stiintei. Teologul nu are
nevoie de stiinta pentru a-si baza convingerile. Din cauza asta omul de stiinta e
tentat sa se uite la filozof mai cu atentie decat la teolog. Filozoful il pretuieste,
il mangaie, il da ca exemplu, celalalt pare ca-l ignora.

Cineva a facut o remarca foarte inteligenta:
"(Acum a terminat mașina de calculat și vorbește din nou omul.) "
Dupa umila mea parere, daca Dumnezeu n-ar exista, am fi cel mult masini de
calculat care am visa (oare se poate ca o masina de calcul sa viseze? cine stie,
poate atunci cand sistemul de operare e prea "obosit" sa deraieze prin niste
rutine ratacite pe-acolo) un dumnezeu OM.