Citat:
În prealabil postat de LapetiteMoc
A propos de porunca aceasta ma intrebam cata dragoste, intelegere, acceptare pot avea copiii care sunt abandonati in lume - prin case de copii, sau lasati de izbeliste in seama vreunor bunici batrani si neputinciosi, sau a unor rude.
Am vazut situatii in care copiii au crescut cum au putut, au invatat, au fost ajutati de profesori in anii de scoala, si-au facut o meserie si au trait apoi pe picioarele lor. Odata ajunsi intr-o stare financiara stabila, parintii si-au amintit de existenta lor, i-au cautat sa le ceara "vama" pentru meritul de a-i fi adus pe lume.
|
Oho, cata dreptate aveti Dvs! Si pe mine ma cresc bunicii si ma regasesc in tot ce ati scris. Exista in tara asta atatia dascali cu spirit de jertfa, pe care nu ii stie nimeni! Numai ultimul enunt sa nu se adevereasca! Ma iubeste Dumnezeu atat de mult incat m-a facut sa intalnesc atatia si atatia oameni buni, care au avut grija de mine si care mi-au fost aproape la momentul potrivit si nu trebuie sa ii dezamagesc! Sa stiti ca acesti copii sunt mult mai buni si mai receptivi la suferintele altora si devin oameni de nadejde.
