Citat:
În prealabil postat de BogdanF2
Sa stii ca depinde de la barbat la barbat. Barbatul se uita la o femeie alftel decat se uita o femeie la un barbat. Unii vor in sotia lor si altceva decat cumintenie sau seriozitate sau iubire. Unii vor pur si simplu sa fi fost cu totul a lor, si a nimanui altcuiva.
Da, bineinteles ca la mijloc sunt niste patimi barbatesti, cum ar fi orgoliul sau gelozia, insa astea sunt greu de evitat, avand in vedere ca vorbim de oameni pamantesti. De obicei oamenii duhovniciesti la care nu am gasi asemena patimi se gasesc prin manastiri si pustii. Nu zic, or fi si in lume exceptii. Eu cred ca daca o fata care a facut pacatul asta se pocaieste cu adevarat, Dumnezeu ii poate scoate in cale o asemenea exceptie :).
Bogdan.
|
Si tu si metanoia2 si si altii care au aceste pareri m-ati dus cu gindul la un exemplu memorabil . Este vorba de Eminescu care in intelect avea imagina femeii pure :casta, iubitoare, devotata,jertfelnica... asemanatoare prototipului matern iar in afect isi dorea femeia desfrinata, posesiva, devoratoare ,pseudovulgara ,maestra in arta iubitului. Acest comportament dual nu a fost descoperit cu Eminescu ,ci datorita expresivitatii literare deosebite cu care era inzestrat si a capacitatii sublime de observatie si descriere a fost mai bine cunoscut, inteles desi aparent ar parea ca cele doua aspecte se exclud.
Desigur ca si astazi, barbatii au acest comportament predominind o latura sau alta in functie in primul rind de constituria hormonala individuala(de echilibrul hormonal) dar si de nivelul de educatie si instructie. Daca educatia ta da friu liber imaginatiei si instinctului primar hranindu-ti-le cu inchipuiri(imagini) patimase si pacatoase(desfrinate)atunci este ,,firesc" ca sa pretinzi sotiei serioase (adica casta atit in gindire cit si in fapta)sa fie un pic desfrinata ...ca sa te satisfaca si sa te ridice un pic in ...neant ! Daca insa traiesti in Hristos lucrurile stau cu totul altfel !
Desi am pornit de la interventii (postari)precise referirile ulterioare sunt facute in general,adica nu din dorinta de afront .
Parerea despre Eminescu nu este confabulatia mea ci este conform ,,Dict. de psihologie -La Rousse" ed-1999.