[laurschepsis]

Continuare

Doamne-ajuta!

Dupa botez purtam chipul lui Iisus Hristos in noi si ne unim cu El, mergem cu El, catre El, ca unii care iesim din Vechea Lege si, curati, intram in Noua Lege. Urmeaza ani in care nu avem grija sa pastram curat si limpede chipul Lui din noi. Il acoperim cu un strat din ce in ce mai gros de pacate adunate cu stiinta sau fara stiinta, cu vrere sau fara. Dumnezeu ne atrage atentia de fiecare data cand ne departam de Cale, Adevar si Viata, dar noi suntem cu atat mai indiferenti cu cat suntem mai departe. Este posibil, ca la un moment dat, Dumnezeu stie care este pentru fiecare acel timp, sa ne atraga atentia ceva mai dureros, dar o face dupa randuiala sa, cea care se integreaza in armonia Vietii. Tot asa de adevarat este ca pe altii, care s-au trezit la timp din indiferenta ii poate scuti de pedagogii aspre. Fiecaruia ii da crucea ce El stie ca o poate duce. Doar, doar ne-om trezi la Adevar si ne vom reveni in fire. Parintele Rafail Noica spunea foarte frumos ca ortodoxia este, de fapt, firea omului.
De aceea, eu as evita sa generalizez pedagogia Lui, cel putin pentru simplul fapt ca viata ne demonstreaza ca Dumnezeu ii da fiecaruia ce ii trebuie. Traiectoria fiecaruia dintre noi prin viata este un unicat zidit din aceasta complexa itretesere divino-umana intre ce suntem si ce am putea fi (conform cu talantii primiti). Iar in cele mai multe din cazuri nu stim nici una, nici alta. Si, din pacate, in lipsa dorintei de dezmarginire, nici nu vom afla.

Doamne-ajuta!