[laurschepsis]

Doamne-ajuta!

Este justificat sa ne dorim sa stim "De ce Dumnezeu a ...?". Insa, nu in orice conditii. Este, poate, cea mai complicata provocare. Stim ca timpul si sistemul cartezian, din care cu mare greutate reusim sa ne desprindem logica, nu au acoperire pentru explicatii ce tind spre acea parte a lumii pe care nu o vedem cu totii. De exemplu: orice Sfant este, printre altele, ubicuu. Stim ca o parte dintre ei au pregustat, intr-un fel sau altul inca din viata aceasta, viata de dincolo. Stim din Sfanta Scriptura si de la Sfintii Parinti esentialul despre Cale, Adevar si Viata. Cred ca intrebari ca aceasta ne pun intr-o pozitie pe care s-ar putea sa nu o meritam. Cred ca e bine sa vrem sa stim cat mai multe despre Dumnezeu, dar sa incercam sa studiem organizat si in conditiile in care ii implinim modelul. Dumnezeu Cuvantul ne-a invitat spre desavarsire, dar ne-a spus si cum se poate aceasta. Ori, noi vrem uneori sa aflam inainte de a fi pregatiti a sti. Iata ce spune Sfantul Marcu Ascetul: "Domnul e ascuns in poruncile Sale. Si cei ce-L cauta pe El, Il gasesc pe masura implinirii lor." In acest fel ne risipim intre nenumarati "DE CE" si ajungem niciunde. Noi nu suntem pregatiti sa administram cu folos cele ce stim! Mai cuminte mi se pare sa vrem sa stim, dar sa avem rabdare sa cerem a sti la masura la care suntem pregatiti a intelege si a ne asuma. Si, mai ales la masura la care ne trebuie. Vezi cazul tragic al lui Scarlat Demetrescu.

Oricum, "De ce Dumnezeu a ...?" imi pare cea mai dificila intrebare pentru ca, aproape imperceptibil, ne aseaza pe o muchie de cutit. Fara curatenie si echilibru interior exista riscul de a cadea de pe acest drum ingust sub povara celor aflate. Sa ne aducem aminte si episodul in care Iisus Hristos il invita pe Petru sa mearga pe apa.

Doamne-ajuta!