Noi discutam la nivel afectiv si de constiinta, dar este o problema sociala cu o rezolvare foarte simpla. Biserica ar trebui sa-ia ia in serios rolul atribuit in acest sens, preotul sa fie mijlocitor intre cazurile sociale din parohie si credinciosii care ar putea sa ajute, cu bani sau faptic. Orice fel de ajutor trebuie gestionat- atat ca nevoie cat si ca rezolvare- de parintele care pastoreste comunitatea respectiva. Poate ca un batran singur doreste doar putin ajutor in gospodarie, poate o familie aflata in dificulate ar prefera ca unul dintre ei sa-si gaseasca unui loc de munca, poate altcineva nu doreste decat sa simta ca se face util, ajutand din toate puterile. Ajutor nu inseamna neaparat rezolvarea pe moment a unei lipse financiare.
Daca cei care vin sa cerseasca pe langa o biserica sunt cazuri reale, ar trebui sa fie incurajati sa apeleze la parintele de acolo, dar daca ei prefera sa cerseasca in continuare pe cont propriu pe langa garduri inseamna ca e ceva in neregula si noi nu trebuie sa-i incurajam sa mai stea pe acolo. Dar asta desigur presupune ca parintele sa fie cel care ia fraiele in mana, se implica in problemele credinciosilor, educa si formeaza in acest sens comunitatea de pe langa biserica sa.
Insa ce stiu eu, nu ma pricep, poate asta nu face parte din atributiuni...
|