Cred ca aceasta dragoste e posibila, atunci cand uiti de tine si traiesti mai mult pentru ceilalti. Am citit undeva, ca calugarul trebuie sa fie numai ochi. La fel si noi, daca¨vrem sa simtim acea dragoste dezpatimita, in care esti dispus doar sa dai, fara a cere sau fara a astepta ceva de la ceilalti. Atunci devii un izvor de dragoste, din care cu cat iei mai mult si dai, cu atat se innoieste si izvoraste mai mult.
Si unde se poate invata acest lucru? In munca cu omul: cu copii handicapati, cu batrani bolnavi sau imobilizati, cu suferinzi, cu saraci, cu nefericiti.