[adi5224]

Vin şi eu să îţi spun că pui greşit problema de traducere: “au rămas” din textul Şerban Cantacuzino nu a fost tradus cu “alta” în textul IPS Bartolomeu ci cu “a lăsat (alta)”. Daca ti se pare o inovatie traducerea cu "a lasa" si nu "a ramine" vezi si Biblia Sf. Sinod din 1914: „9. Drept aceea s’au lăsat odihnă norodului lui Dumnezeu”.
Dănuţ7 ţi-a demonstrat că “apoleipo” poate fi tradus cu “a lăsat inapoi” ce implică notiunea de "alta". Dacă această observaţie nu te mulţumeşte, ea este întărită de versiunea Vulgata unde, precum ţi-a spus orthodoxia.i.thanatos, apare cuv. “alta”. Pornind de la observaţia că acel cuvînt se poate traduce “a lăsat alta” şi de la prezenţa cuvîntului “alta” în Vulgata, apare cuvîntul “alta” şi în traducerea IPS Bartolomeu. Folosirea lui „alta” s-a considerat a fi justificată în ideea că acest cuvînt se găseşte şi cu un verset înainte (atît în traducerea Ş. Cantacuzino şi in traducerea de la 1914 cît şi în traducerea ÎPS Bartolomeu).
Dacă nu ai încredere în dicţionarele engleze, forma verbală “απολείπεται” [apoleipetai, fonetic: apolipete] se traduce cu “este rămasă”; dacă într-adevăr “a rămîne” este traducerea verbului “apoleipo” (nu am găsit în dicţionarul ce îl am decît pe verbul „leipo” ce înseamnă “a lipsi”).
Nu ştiu de ce ai introdus în traducerea ta din greacă cuvîntul “încă” (de fapt stiu, daca spui ca tii simbata, probabil introducerea lui "inca" este pentru a va sustine ideea, de fapt e exact de ceea ce acuzi traducerea IPS Bartolomeu...).
Să vedem cum sună în franceză (atenţie, a se privi prudent, nefiind o traducere cu binecuvîntarea vreunui sinod ortodox): 9. Il y a donc un repos de sabat réservé au peuple de Dieu. Deci “apoleipo” este tradus cu “a rezerva”. (nu te superi dacă nu iau în considerare traducerea voastra: Il reste donc un repos sabbatique pour le peuple de Dieu, “reste” s-ar traduce în greacă “apoleipei” iar eu vreau formă verbală "apoleipetai", cea cu “este…”, deci prefer participiul “réservé”)
Ştiu doar puţină greacă, dar pot spune că în textul grecesc nu este vorba de ziua de sîmbătă pe care o întîlnim săptămînal în calendar, deoarece sîmbătă în gracă este la nominativ “to sabbato” (de gen neutru) şi nu are cum să ajungă declinat la vreun caz „sabbatismos”. Deci prefer propunerea de traducere prin intermediar englez la care face referire Dănuţ7: “sărbătoarea de sabat’. De altfel, chiar dacă greaca puţină pe care o ştiu m-ar înşela, că nu este vorba de o sîmbăta calendaristică, o arată tot textul din Evrei 4: 1-13, e vorba de mîntuire (a nu se scoate versetul din context).
Punînd cap la cap lucrurile de mai sus “a rămîne”, “a lăsa” şi “a rezerva” pot avea un sens comun ca în acest exemplu: Ţie îţi este lăsată moştenirea, şi nu lui= Ţie îţi este rămasă (în sensul de: ţi s-a repartizat, ţi-a revenit) moştenirea, şi nu lui= Ţie îţi este rezervată moştenirea, şi nu lui. Toate trei variantele au alt sens decît cel dorit de tine (că ar rîmîne să se serbeze sîmbăta). Presupunem că acest verset ar avea sensul dorit de tine, cum interpretezi versetele 7 şi 8? In ambele ţi se spune că e vorba de o nouă rînduială, de o altă zi.
Deci Evrei 4: 1-13, atît în traducerea Şerban Cantacuzino cît şi în cea de ÎPS Bartolomeu, spun acelaşi lucru, si textul se refera la mîntuire: mozaicii nu au putut intra în ziua a şaptea/ a sîmbetei/ a odihnei/ a sărbătorii din pricina nesupunerii/neascultării lor [in varianta ta, ca s-ar referi la ziua calendaristica de simbata, ar insemna ca inainte de venirea lui Hristos, nu exista ziua de simbata, ori saptamina nu avea 6 zile...], o dată cu patima şi învierea lui Hristos, ni se ofera o nouă zi de odihnă, iar creştinii sînt în curs de a intra în ea.