Ei tocmai aici e eroarea in care cazi. De ce-am fost trimisi? Sa ne mantuim? Am mai spus-o: e un nonsens. Ori credem in reincarnare si atunci este necesara revenirea pe pamant pana ne vine mintea la cap, ori suntem trimisi sa facem ceva pentru cei care nu au inteles rostul vietii, dar au dreptul la o sansa!! Nu stiu ce gen de carti citesti tu, dar undeva ceva important iti scapa, crede-ma! Tu nu mai ai rude in viata? Iti impartasesc ei aceleasi trairi intru Dumnezeu? Ma indoiesc. Intr-o zi "vor pleca", iar in urma lor cineva va trebui sa plateasca daca pacatele lor sunt mai mari decat ar avea ei "moneda de schimb". De aici copii handicapati, de aici boli incurabile, de aici aparenta necazurilor fara de inteles. Nimic pe lume nu-i intamplator si toate au o cauza undeva! A-i lasa pe cei ce au gresit candva (din cauza ignorantei sau... nu conteaza din ce cauze ... Cati tineri nu se sinucid? Ce stiu ei despre mantuire? Oare sufletele lor chiar nu merita o sansa?), constienti fiind de rolul nostru pe lume, inseamna rautate, egoism, poate chiar prostie!
Despre celelalte nu vreau sa mai vorbesc. Probabil ca acolo unde nu vin cu laude si cu "ai dreptate", pentru tine este deplasat si ma etichetezi rapid ca "pacatos"! Eu STIU ca sunt pacatos, cum as putea sa neg? Diferenta este ca tu nu te recunosti, si arunci ocheade "Ce bine, Doamne, ca eu nu sant ca vamesul asta pacatos!..." Ai grija, prietene ca esti in mare pericol!