Uneori, caut sa fac deosebire intre un lucru voit de Dumnezeu si unul ingaduit de El.
Cu toate acestea, simt ca nu este bine aceasta impartire, caci ar duce la o oarecare intelegere gresita a intamplarilor ingaduite de Domnul. S'ar putea intelege ca cele ingaduite sunt "un rau acceptat in sine". Cand de fapt nu este asa, caci orice lucru (catusi de rau ar parea) nu este ingaduit daca din el nu iese un bine cel putin de aceeasi masura, daca nu mai mare. Chiar si cand un om moare, Domnul stie de ce a ingaduit moartea lui si pentru ce. Poate ar fi cazut mai rau acela, iar prin moartea aceluia, multi altii se vor fi indreptat.
Sa nu cautam a intelege caile lui Dumnezeu, caci minunate sunt lucrurile Lui si nepatrunsa judecatile Lui.
Tot ce trebuie sa facem e sa ne lasam in voia lui Dumnezeu.
Este greu, insa totul va deveni mai apoi usor.
Mi se tot spune: "Omoara'ti ratiunea." Nu ca ar fi rea sau ca m'ar impiedica de la o viata duhovniceasca, ci pentru ca este prea mult folosita, ajungand sa fie bagata tot timpul si acolo unde doar credinta are voie sa intre si sa cerceteze, sa simta Tainele.
__________________
"Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii." (Ioan 13,35)
"Va spun ca pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua judecatii." (Matei 12,36)
|