Am inima impietrita si nesimtitoare, mintea mea judeca totul rational si masoara prea mult fiecare lucru, rugaciunea nu imi este comuniune, ci rostire de litere si cuvinte, slujbele imi par anevoioase, oamenii sunt greu de rabdat si iubit, uscaciunea ma doboare... cu toate ca vad toate aceste lucruri, nu pot face nimic sa le indepartez de la mine, caci mandria ma leaga pe mine cu legaturi de care, vrand sa fug, parca mai mult ma apropii.
Cu toate acestea, Hristos are puterea de a ma ridica si stiu ca asteapta doar intoarcerea mea.
"Doamne, nu ma parasi pana in sfarsit!"
"Doamne, vreau si nu pot, ajuta'ma!"
"Doamne, de voiesc sau nu, mantuieste'ma!"
"Și un lepros a venit la El, rugându-L și îngenunchind și zicând: De voiești, poți să mă curățești.
Și făcându-I-se milă, a întins mâna și S-a atins de el și i-a zis: Voiesc, curățește-te." (Marcu 1,40-41)
__________________
"Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii." (Ioan 13,35)
"Va spun ca pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua judecatii." (Matei 12,36)
|